Ploile de toamna

A venit...a venit toamna! Acopera-ti inima cu ceva.
Da...tomnile norvegiene vin ceva mai devreme, pleaca ceva mai traziu si sunt mereu foarte lungi. Aici nu ai niciodata impresia ca natura traieste sau a murit ci ca doar renaste sau moare. Aici, din triada indo-europeana (doar nu credeti sincer in originalitate cand e vorba de religii), cineva a scos principiul conservator...duhul nostru sfant daca pot sa ma exprim asa.  Astfel ca totul este intr-o vesnica transformare. Poate de asta scriu mai mult pe blog... poate de asta m-am inbolnavit de sport, poate ma transform incetisor intr-un altceva.
  Sper doar sa ma transform in cel mai bun care pot fii.

Read More

Podul peste prea mult

Antreneaza-ti coloana ca un templu ce se aseaza arc peste lume! O musca bazaie. Se lipeste de divinitatea picioarelor tale si se adapa din izvorul nesecat de puroi de la unghia ta incarnata.
"Ai multe idei! Esti un idiot veritabil!" Ea lua notite despre ritualuri secrete de initiere ale mafiei Calabreze si despre arborele din care am cazut cu totii ca niste frunze. "Suntem toti niste tradatori. Rolul nostru este sa fertilizam adevarul." El o privea  ca pe o miriste proaspat arata si-si vedea recolta germinand in idei hibride , comod erbicidate.
  "Ce interesant! Explica! Cine a inventat nemurirea si de ce nu-ti mai clipesc ochii din palma?"
Vrei sex...o femeie veritabil de grasa in care sa te afunzi ca un sfant in norii raiului. Sa fie a ta ca o erezie pentru care sa merite sa arzi pe rug. "Ioana D'arc a plecat pana in targ asa ca....Nu nu a intrebat de tine dar ti-a lasat un sarut politicos pe obrazul stang."
  Ai inebunit? Te reversi ca o chiuveta supraplina de informatii! Masturbeaza-ti creierul pana ce-ti simti lobii uscandu-se ca niste prune. Asa e mai bine.
  Esti amortit ca dupa o usoara lobotomie.


Train your column as a temple that sits arched over the world! A bite hums in holy hymns. Divinity sticks to your feet and drinks  the wellspring of pus from your ingrown nail.
"You have so many ideas! 're A real idiot!" Take notes about the secret rites of initiation in the Calabrian mafia and of the tree from which we all fell . "We're all snitches. Our role is to fertilize the truth." He looked at her like  at a  freshly ploughed stubble  and so his  harvest of ideas germinating in hybrids, conveniently herbicide .
   "How interesting! Explain! Whoever invented immortality and why are your eyes not flashing in your palms?"
  Crave sex ... a genuine fat woman to dip in like a saint throwing himself in  the clouds of heaven.
  She can be yours as a heresy worth   burning  for. "Joan of Arc went to the fair so .... She did not ask you.. but she did live a polite kiss on the left cheek."
   Are you crazy?  A sink overflows with information!
 Masturbate your brain until your lobes feel like dried plums . That's better.
   're Numb.... a slight lobotomy.

Read More

Masturbatio in integrum

"Ce epoca traim!" A zis inchizand pantecul fertil al femeii sale asa cum  ar fi inchis o carte.

  Cerul cobora pufos si vanat de parca un cioban prea beat a ratat muntele in timpul transhumantei si s-a suit la ceruri cu tot cu oile lui murdare. Era atat de sexual  bronzata femeia lui, ca un vampir cu zeci de sori artificiali in sicriu. 

"Nu ma vrei?" l-a intrebat cu o voce supusa iar sanii ei se inaltau antigravitational de sub sutienul   fastuos. 

 Ce zambet avea ciobanul cu turma sa cereasca! Fuma o tigara aprinsa de la soare. Uitase chibritele acasa. La noapte poate coboara si Dumnezeu la o tigara. Poate El are un foc de pomana.

  Femeia perfecta pleca. Era atat de perfecta incat realitatea se distorsiona rusinoasa in fata ei. 

 El isi arunca lautari pe masa, apoi plasticul aurit pe care scria VISA si la final isi arunca si prietenii tot acolo dar ei cazura pe jos si s-au facut tandari. 

"Asta e! Am sa-mi gasesc altii" a zis in timp ce-si numara amintirile de pe podea. Pierduse cateva...Ciobanul il privea. Nu avea nici un gand sa plece mai departe iar turma se cobora pe povarnisurile unui vant de vara.

  Lumea se scurgea prin fereastra camerei. Sarea din Anglia in Franta apoi in Arabia si Nepal...ce lume plictisitoare. La sala avea milioane de corpuri perfecte. Dar el nu era acolo! Si-ar fi luat un corp de schimb care sa umple adidasii lui cei noi. Cei ce te fac sa crezi ca alergi in talpile goale. Acum corpul lui ar fi avut ceva de facut.... Aprinde-te intr-o tigara. si-a spus. Dar care? Ce cancer ma reprezinta? 

 La fereastra camerei il cauta fericirea. Batea in sticla dar el era prin  bucatarie iar ciobanul ala prost a  atatat cainii pe ea." Lumea s-a stins! " si-a zis atunci cand a venit si si-a vazut fereastra opacizata. 

  Dintr-o carte inchisa se revarsau milioane de idei. I-ar fi umplut camera pana ce l-ar fi inecat  apoi ar fi spart fereastra si s-ar fi revarsat pierzandu-se in lume. A lasat cartea inchisa. 

"Vreau ceva real!" a zis in timp ce privea fructele sculptate in corn  de figider. De pe acoperis rasunau talangi minuscule iar berbecii se izbeau in ceruri. " E doar o transhumanta si-a spus." si s-a intins pe o pajiste inflorita ce emana de la  fantana din baie.

 Ciobanul isi strangea turma, deja pacusera bucata aia de cer si lasasera masline lucitoare peste tot.

"In ce epoca  traim!" exclama el aprinzand realitatea. 

  Ciobanul fuma. Se intalnise cu Dumnezeu si-i daduse o duzina de chibrite pe o kila de branza.

"Si asa e numai aracet, branza asta!"

Read More

Strada lampii filate.

        Primul plug de zapada a anului a trecut in sus, pe autostrada regionala. 

    Soferul era imbracat la maneca scurta si purta ochelari de soare. Poate nici nu era un plug de zapada si mintea si-a imaginat asta din cauza soarelui, poate era doar un camion cu o schimbare neconvingatoare de sex. Da! Mai plauzibil! Saracul camion s-a simtit diferit de celalte camioane inca din copilarie, de cand era doar o trotineta amarata, de cand sa incalta cu lama ascutita a memei lui si indeparta nisipul de la locul de joaca. Cand a crescu mai marisor si a devenit si el jeep de familie se travestea in secret, pe la orele matinal de boreale si curata zapada de pe aleele din cartier. Acum cativa ani a profitat in sfarsit de eliberarea sexuala din scandinavia si a devenit plug de zapada. 

  Saracul, nimeni nu i-a spus de incalzirea globala si de cauza ursilor polari blocati pe banchize in topire sau de ghiata din paharele goale de tarie. 

Read More

Jux Gladi

"Carele stramosilor nostrii au alergat pe pamanturile astea." Spuse el cu hotararea unui rege egal intre ceilalti regi ai neamului sau.  "Toti sunt regi intre noi." a spus el. "Cel ce-si stapaneste persoana conduce un imperiu format dint-un singur supus" . Privea serios precum statuia lui Ibsen din fata operei din oras. "Carele stramosilor nostrii au alungat pe cei dinaintea noastra. I-au alungat in gene recesive si culturi asimilate. Chiar si acum cei alungati se mai apara in fortareatele cromozomilor X, fortarete ascunse adanc in pantecele nepatrunse ale femeilor noastre. Hm...zambi el cu ochii aprinsi ai unui razboinic....vom intra si acolo dupa ei si ii vom incatusa in tandrete.
" Stramosii nostri aveau multi zei. Zeul tunetului, marii si zeul piciorului dezgolit al iubitei." Spuse el.
"Aveau zei in rotile carelor, in sulite si sageti dar mai ales aveau zei impletiti in cositele blonde. Dar dupa ce dusmanii s-au deghizat in femeile noastre acesti zei au ruginit si au fost mancati de carii iar noua ne-au mai ramas o mana...tunetul, marea, pulpele ei dezgolite.... Apoi a venit crestinismul iar zeii nostri au ramas doar trei. Nu tu mare sau tunet....acum veniti voi din vagauna voastra de lume unde carele inca mai urla pe strazi si ne asediati cetatea mandriei. Fortati poarta Slabiciunilor ca sa va instalati idolul in Sfanta Sfintelor noastre ca si cum in armurile voastre de piele s-ar ascunde focul stramosilor." Nu mai zambea atat de trufas razboinicul lor. Ca un campion salvat de la sigura infrangere doar de lasarea serii si el pleca spre fortareata. Se inchise acolo alaturi de singurul sau slujitor si lasa campurile, roadele si fantanile stramosilor sa dea zei noi, mirosind a vodca poloneza si tutun lituanian.

Read More

Corzi si alte distractii

Alearga prietene, alearga! Striga orice sergent de instructie cu simtul umorului dupa tine. Esti epuizat

dar fututul ala de drum se tot continua. O serpentina, inca una,poate toate serpentinele pamantului puse cap la cap ca tu sa le alergi.  Picioarele te ard in feluri pe care nu le credeai omeneste posibile, genunchii tai s-au dezintegrat ca o casnicie nefericita iar ligamentele tale sunt doar conveniente ce te tin intreg pentru publicul general. Alergi! Mai tragi de tine si te bucuri ca ai gresit drumul iar mintea ta se aduna ca sa afle unde esti. "E iadul?"o auzi intrebandu-se. "Nu" iadul e mobil ca o incheetura neomenesc de scrantita iar tu esti stationar ca raspunsul la o intrebare de complezanta. Sti! Pornesti din nou incotro sti si ajungi inapoi pe serpentinele nesfarsite iar iadul devine la fel de firesc ca zgomotul pantofilor pe macadam. 

"A mai trecut o curba." i-ti zici si incerci sa-ti deschizi ochii care  ard a picaturi de sudoare. 

 Te opresti. Privesti imprejur de pe varful infrant.

Asta e raiul!

Read More

Despre Iliada, cu Homer la un ceai

"Si asa s-a risipit o generatie de barbati ca frunzele in urma furtunii." A zis el sorbind din cana metalica. Si-a implut din nou deschizand termosul  cumparat de la Armata Salvarii. A zambit asa cum numai adevaratii poeti stiu sa zambeasca. A mai dat o pagina la e book readerul meu si a mai cautat un pic pe you tube.
   Cica era orb. Cel putin asa mi-au zis mai de mult. Cica era orb si de asta ar fi vazut atat de bine in sufletul omului. Hm...ca si cum numai orbii pot citii barbati in baietii ce stau intinsi pe plaja bosforului.
 "Da baiete, fiu de baiat ce niciodata nu si-a manat carul pe campul lui Marte...inca mai gasesc uneori pe Ahile mahnit la corabiile sale. Are burta si parul alb dar inca mai are vigoarea de a se arunca in lupta. Doar ca nu o face. Zice ca lumea e schimbata iar fii Ahaiei nu mai sunt acolo. Nici troienilor nu le-au mai venit aliatii traci si lidieni, au ramas blocati la granita ca niste imigranti oarecare. Inca ma mai intalnesc cu Elena, frumoasa. Ea  de a pornit toata tevatura. O vizitez in casa regelui sau din Italia, acolo unde a fugit dupa un nou Paris mai cu bani si care nu o bate de atata dragoste. Un oarecare cu apartament modest de la balconul caruia ea mai viseaza zidurile inalte.
 Da baiete, fiu de baiat ..." A zambit trist cum numai adevaratii poeti stiu sa zambeasca si a mai sorbit din cana mea cazona de inox. Gasise ce cauta pe you tube.
  Vocile au inceput sa umple cabina mea iar el s-a ridicat ca Hector in fata dusmanilor troiei si s-a aruncat in batalia Ebook readerului meu lasand sa ascult vocile asa cum se auzeau cand barbatii inca-si mai infigeu lancea in piepturile dusmanilor lor.

Read More

Despre arta cu cele mai sincere condoleante.

A murit!  As fi vrut sa spun ca era asa de tanar dar as fi mintit cu nerusinare. Era batran ca un catar ce a carat vestul catre exploratorul de canapea sau poate ca un ren cu o sanie plina de Baragan. L-am disectat cu dragostea unui doctor de familie la autopsia unui vechi pacient. Am scos ce ma interesa iar restul sta abandonat intr-o cutie de oala teflonata  pe podeaua criptei mele cu pretentie de cabina.
  Am pierdut atatea odata cu el. Povestile mele, o bucatica de roman, cateva carti si o groaza de adrese de internet pe care mereu speram ca le voi refolosi.  Nu am regrete. Am o jucarie noua, lucioasa cu care pot sa-mi construiesc vise si un roman nou.
  Am o viata noua care se trage din cea veche asa cum canapeaua cereasca a lui Platon se tragea din canapeaua de sub fundul lui. Am un mediu stimulant in care timpul liber si discutiile constructive locuiesc intr-o cabina alaturata. Am arta batandu-mi la usa ca sa-mi ofere o ceasca  de cafea si cateodata o galetusa de supa de peste asa cum se face aici in Norvegia. As vrea sa fiu trist, sa plang la inmormantarea lui ca la propria-mi inmormantare, dar nu pot. Simt cruci vopsite asezandu-se la capul vechii mele vieti spunand atat de nostim despre a le mele defecte. 
  A trecut o luna....Mai astept si altele.

Read More

Despre deconstructivism

  Cica filosofia e vesnica, au spus ei, cica nu a inventato nimeni. Ea, filosofia, nu este asa o voga precum este frumusetea, care vorba aia...e o moda, iar Venus din Milo e doar o moda de pe vremea grecilor. Da! Un moft interschimbabil cu absolutul. Un fel de stejar ce face puf de plop sau iubire in care nimeni nu-si priveste frumusetea din ochii celuilalt. Da. Filosofia e vesnica. Deconstructivismul e vesnic caci grecii au deconstruit ca niste nebuni frumusetea pana ce din ea a ramas absolut nimic iar Venus din Milo e doar un capriciu aproape biologic sculptat , un fel  de coral.
   Da! Doamna fara maini trebuie combatuta! Exorcizata din femeie ca pe un demon exploatator. "Sa se scoata marmura de sub pielea noastra laptoasa!" urla turbate feministele. "Barbatii sa nu mai faca dragoste cu fizicurile noastre! Barbatii sa ne iubeasca pentru ceea ce suntem!"  Iar filosofia e vesnica in piepturile lor descorsetate de frumusete. "Trebuie sa intelegi ca nu e un mizilic." I-mi explica. "Deconstructivismul exista! Desconstruiesti totul.Sa nu te opresti. Continua! Desconstruieste si mai adanc. Scoate marmura de sub piele, oasele din ramurile de mar si aerul din frunzele plantei de aprtament. " Femeia nu e un trandafir! Nu o mai trata ca atare pentru ca esti un prost! Femeia e puternica precum un maces care face nuci de cocos."
   Nu trebuie radacini in deconstructivism! Radacinile te opresc din deconstructie...sunt niste bosoni ai lui Higs in care te impiedici cand il alungi pe Dumnezeu din Eden. Nici eden nu trebuie caci balega e singura care ofera un mediu cu adevarat curat pentru dezvoltare si arunca in alta parte ghinda aia caci nu-ti trebuie. "Ce Dumnezeu! Nu sti ca filosofia e vesnica?" A urlat ea lundu-mi ignoranta si scrantindu-mi-o la spate ca un judoka olimpic.
  M-am lasat pagubas cu frumusetea mea trecatoare . Am apucato pe venus de talia ei desueta si am plecat cu ea la subrat. " Este atat de incuiat!" Am auzit in urma. Am virta la stanga si am avut grija sa nu calc in deconstructia pe care un filosof turmentat a scapato chiar in mijlocul drumului.  Sper ca cineva  o sa curete filosofia de pe carosabil.

Read More

Munteni

Mereu fugi. E normal! Toti fugim...gafaim pe dinauntru in caldura bolnava a orasului.  Sudoarea de animal curge imperceptibila. Cusaca noastra nu mai are bare ci geamuri termopan si aer conditionat, Ingrijitorul vine, Tine in mana plicul cu promovarea , toti urla ca la comanda, sar prin cercuri de foc si-si deschid  larg creierii ca el sa poata privi inauntru.

Toti fugim. Intr-o zi ideea te inteapa. E ca un purice. Un parazit ordinar pe care natura l-a lasat acolo ca sa-ti arate cat de sanatos esti."Uite maimuto! Uite-l ce unflat e! E asa pentru ca si tu esti gras si frumos."  

  Te speli dar ideea se incapataneaza sa ramana agatata de tine si se ingrasa din eul tau ala civilizat ce transpira in tricouri de bumbac indian.  Parazitul filtreaza civilizatie asa cum un rinichi filtreaza sange. Uni au noroc si morga lor face parazitul sa se pietrifice, ca si calusurile de pe pumnul unui karateka ce nu s-a batut niciodata pe strada. Parazitul ramane atasat. ei se plimba incet prin parcuri ca si cand ar duce parazitul la priveghi. 

   Altii sunt muscati adanc, intercostal, si ii doare ca un croseu de libertate la ficatul ratiunii. Cad, respira greu si-ar dori sa lesine ca sa nu mai trebuiasca sa se ridice din pat pentru inca o zi la birou. 

  Mai exista si norocosii, cei ce fug in munti si nu se mai intorc niciodata. "Lasilor!" Se striga dupa ei."Veniti inapoi! Am paritat atata pe voi! Cine va platii parintilor vostri sutele de sperante? Societatii urmele de sezut de pe banca a 4a de la geam, doctorului care va nascut pensia lui cea mizera?" Par apucati, loviti de streche in moalele capului cu un ciocan in forma de buze de adolescenta. Aia sunt cei pierduti pentru civilizatie. Aia saracii sunt animalele  re-inomenite.

 Cuvantul de azi este fjel-munte.

Va doresc fuga placuta.

Read More

The cobels

Este ceva legat de strazi. De numele lor, de pietre. Este ceva legat de locul unde te formezi ca om, ca reputatie. Marii campioni ai boxului au avut zeci de meciuri acolo inainte sa paseasca  intr-un ring. Pe  acolo a curs revolutia ca un dop de sange spre un posibil atac cerebral. Afluenta le infunda cu masinile luxoase, mirosind a colesterol .Saracia ce le lasa pustii de pasii fugiti departe, la munca. In Cartierul de Est erau de toate felurile. La Doi Plopi era o ulita ce se varsa intr-o strada betonata asa cum bunicii se revarsa in nepoti. Ce campioni s-au nascut acolo. Dupa ceva prea multa pileala ce meciuri se mai incingeau!  Cati campioni si-au gasit acolo sfarsitul...un pahar de votca ieftina si o tigara de aia moldoveneasca ce alunga si tantarii. Prin Tiglina trei a fost candva piatra cubica si strazi inguste ca venele unui pubescent ce a erupt in crestere undeva prin '90. Acum cartierul e batran, anchilozat de masinile straine ale pustilor de ieri ce inca mai vin in vacanta. "Sar'mana mamaie! Ce mai faceti? E bine afara bre...e bine...Mai ai oleaca de bors de'a matale? Ce mult mi-a lipsit!"
  Acum sunt autostrazi ce duc departe la munca, prin tari  invatate jucand T.O.M.A.N.A.P. cu ceilalti din cartier in timpul vacantei de vara. Vacanta aia cand Romania a ajuns in sferturile de finala si strazile au erupt de mandrie. Prieteni  "de la bloc" sunt peste tot prin europa.  Vizitam. Intreagul continent este o mare strada parcursa in lung si lat pentru amintirea comuna  a felulului cum stateam la scara, cu bere Premium la un litru. "Acolo, in colt cu strada X-ulescu" Si uite asa .... inapoi pe acel drum  pentru o sapatamana, poate mai putin si in urma ramane coltul strazi X iar noi mergem inainte...Ca doar inainte a fost mai bine.
 Cuvantul zilei este gate-strada.

Read More

Si in a doua zi El a stat

Ieri noapte ,sa fi fost pe la incheiatul zilei (aici ziua se incheie hat tarziu, catre dimineata, de nu au timp cocosii  sa se odihneasca iar magarii nici nu mai rag de dezorientare), veni un bun prieten de-al meu tocmai din Galati ca sa ma cateriseasca."De ce nu scri?" Ma intreba. 

  Eu i-am aratat caietele mele iar el zambi tigreste de sub mustata lui aia imbibata in pipa si cafea. "Pai cu astea ai venit in geamantan! Restul? De cand esti aici ce ai tot facut?"

"Pai am scris...da' pe blog!" 

"Ei ai scris! Apuca-te ca maine-poimaine trebuie sa arati ceva de tot timpul asta cat ai avut liniste !"

Azi m-am apucat...de flotari, de genuflexiuni, de aranjat cateva pagini pe care le aveam deja pe laptop. Apoi mi-am amintit. Pana si bunul Dumnezeu a facut pauza o zi. Ce are daca e cea de marti? 

  Viata mea reincepe de maine. 

Cuvantul zilei este helg-sfarsit de saptamana.

Read More

Salcii de piatra

Am iesit la pescuit in delta stancoasa. Vanturile tetonice strambasera deja trestiile de patra si le incremenisera asa pentru ca vanturile tectonice sufla atat de incet incat dabia fac valuri in lanurile de piatra sculptata.
Am pescuit macrou asa cum inaintasii mei  au pescuit  scrumbie prin delta de stuf. Am intins setci, am pus pripoane si apoi am bagat betele in ghiolurile adanci pe care pescarii locului le numesc fiorduri.
  Am avut captura bogata, am baut si am sarbatorit cu vin de afine si rachiu de cartofi ca al localnicilor, la televizor se auzeu stirile despre presedinte iar pe gratar au sfarait mititeii.
Am glumit, am ras, ne-am bucurat iar apoi ne-am incins in vesnica disputa Nastase-Basescu. Tarziu ne-am culcat doar ca sa decoperim dimineata ca MicroRomania pleca pe la amiaza, cu autobuzul de Bystajon. Ne-am luat la revedere...Ne-am pupat dulce si apoi am emigrat inapoi in realitate.
 De pe fiord i-mi amintesc de plaurii aia greoi ce asteptau sa fie impinsi de vantul teluric, de salciile inalte de pe malul orasului. Azi am urcat pe una, ce-a mai semeata...aproape 1000 de metri. M-am minunat de frumusetea peiajului si de satul intins ce stralucea  in vale. Am asteptat...aerul nu a mirosit a paine de casa de aia cum facea matusa mea Paula de la Chilia Veche ci a flori de turba...merg si alea...
Cuvantul zilei este frihet.
Libertate.

Read More

Albastru de Bergen

Orasul asta e un lipovean. Pare mereu beat, incoerent si mirosind puternic a peste. Pana si limba lui e lipoveneasca. un dialec stalcit si intortochiat pe care ceilalti nici nu il inteleg (si nu exagerez deloc). Limba lui e atat de lipoveneasca incat respiratia ii miroase a erezii si rachiu de tescovina.
 Dar cateodata...orasul asta se mai si trezeste si atunci ,exact ca un lipovean, deschide ochii lui ridati de munti ori fiorduri si te lasa sa-l  privesti pe Bog direct in ochii lui  albastri.
Cerul nu urca prin partile astea, e atat de sus pe harta incat nu mai are decat cosmosul in spate. Ai impresia ca nu mai exista ozon, atmosfera sau univers ci doar albastrul ochiului lui Dumnezeu privind in fiordul metalizat.
 Dumnezeu nu doarme aici. Acum am coborat de pe punte unde stateam si citeam la lumina difuza a soarelui acum apus in spatele unei insule muntoase . Daca Si-ar netezii ridul acela , facut de la a cine stie cati litrii  de posirca ieftina ca o doctrina religioasa, probabil ca as privi licarirea solara. M-as holba direct in irisul Lui asa cum te holbezi la un hipnotizator sau un pescar batran ce te fixeaza si te cantareste ca sa stie cu cat iti da kilul de marlita. Apoi, cu vocea poruncitoare m-ar intreba:" Cuampieri mai sau doar te holbezi?"
  Mai astept sa cumpar dar raman cu intrebarea...Ce cauta albastrul lipovenesc in cerul de deasupra Bergenului.

Read More

Arbeid lager deg fri

Muncesc undeva...o saptamana si muncesc deja. E adevarat...muncesc la o cantina si am doar jumatate de norma, dar muncesc. Ce ciudata e munca aici. Eficienta precum ce de la MecSclavia si totusi relaxanta. Nu sunt tipete, clienti sunt politicosi iar munca se desfasoara intr-un ritm omenesc de alert.

  Si aici sunt timpi morti, salariu de rahat (rahatul lor e mult mai inalt ca standard de cat al nostru) dar totul se desfasoara altfel. Seful meu (mai tanar ca mine cu ceva ani si fara mare scoala la activ) nu simte nevoia sa-si deovedeasca superioritatea precum Dejectia de pe malul Oltului  iar cleintii chiar spun sarumana pentru masa atunci cand lasa vasele la spalat. Stiu. E politete..., superficialitate si prefacatorie. Astia i-ti zambesc in timp ce-si ascut cutitele. Dar nu te injunghe pe la spate. Sunt politicosi ca niste canibali ce te invita la masa...dar nu te injunghie pe la spate doar ca sa se poata lauda sefului ca ei sunt cei ce te-au omorat si ca merita bumbul la lins.  Aici i-ti iei cutitul in beregata, nu-ti spune de  ce ti-l iei dar te injunghie. Deocamdat este  bine, eu chiar muncesc iar ei chiar platesc.....cateva zile de munca acopera o chirie, o saptamana mi-ar acoperii costurile unei existente frugale, o luna ...inca departe . 

 Deocamdata sunt temporar ca un tren tras la peron in timpul unor manevre in gara. Plec...stau...astept sa se faca mersurile. 

 Am un cuvant norvegian pentru cine vrea sa invete: 

Del tid-Temporar

Read More

back in town

Am plecat...am ajuns...m-am intors.
  Nici nu stiu care din expresii este mai potrivita pentru ceea ce simt. Orasul e cam acelasi dar un pic altfel. Soarele straluceste printre etniile si rasele de nori apoi se ascunde in multiculturalism. Nu pare a discrimina dar stim cu totii ca doar norii negri sunt vinovati de ploaie in orasul acesta.
  Ma simt ca drogat cu cafeina. Energizat, paranoic si flamand-obosit. Cafeaua nu-si face efectul pentru narcomanii care se indoapa cu vise. Trebuie sa scriu...macar despre ceea ce citesc.
Cand am plecat de  aici am pierdut o carte , Citadela de Exupery, cand m-am intors   am gasit alta, Moarte si libertate de Kazantzakis. Sper sa fie un schimb care merita.
 Ce-am avut si ce am pierdut.
Voi scrie mai des...de cand nu am mai scris am terminat inca doua carti dar nu mai vreau sa vorbesc despre ele...prea mi-au dechis ochii si nu-mi place ce vad.

Read More

E pizdifcata !

Terminat! Inca o luna, inca o carte. "Fight club" Vazut filmul si citit cartea.
De fapt cartea am citit-o in concediu, chiar am terminat-o pe undeva pe la iesirea din Bucuresti, la lumina lanternei de la telefonul meu mobil.
As putea sa spun ca e mai buna decat filmul dar ca Brad Pitt a jucat asa de bine ca il vedeam in carte. Ori poate ca stilul scurt ca de briceag infipt in gatul literaturii postmoderne m-a prins. Nu! Astea sunt banalitati. Ce mi-a placut cel mai mult a fost povestea de la al doilea nivel de adancime (are mai multe, si nu ma refer la patratelele lui Pitt). Pizdificarea societatii si efectele ei.
De cand exista rasa umana, omul a cautat mai binele, si mai binele sau chiar minunatul. Am creat roata si focul, am golit padurile de pradatori apoi le-am golit si de copaci ca sa le putem umple mai usor de holde sau orase, dupa posibilitati. Cu fiecare pas ne-am bucurat de minunatia reusita de parca realizasem extragerea scamei din miezul buricului si cu fiecare pas ne-am pierdut mai tare rolul social. Fara lei si ursi femeile noastre cautau neinfricate dupa mancare prin padure apoi au plecat teleleu pe campuri.
Mecanizarea ne-a scutit de cea mai mare parte a efortului fizic agricol, asa ca a devenit si asta o munca de muiere. Apoi industria, mereu mai usoara, mereu mai fina... Ce rol sa mai aiba tartanul paros, cu apucaturi de protector al turmei, cu metabolismul lui proiectat pentru efort si impulsivitatea unui doborator de mamuti?
Sa-si apere familia, s-a zis, si tartanul a plecat la oaste. A murit in doua razboaie mondiale lasandu-si muierea cu copiii si cu munca de la fabrica. De fiecare data munca devenea mai usoara, mai potrivita ei. De fiecare data tartanul a inventat noi si noi arme, mai eficiente, mai usoare, ca EL sa fie cel ce se intoarce la campul si muierea lui. Iar de fiecare data arma a devenit mai acesibila ei.
Tratanul a transformat si razboiul intr-o chestie de muieri, un soarec, un click si gata cu dusmanul...milioane de morti. Ce sa mai faca tartanul?
Sa faca ce face muierea, i sa zis. Tartanul s-a epilat, si-a asezat curul pe scaun si s-a apucat cu degetele alea groase sa faca macrameuri de integrate sau pictura in bob de tastatura. Tartanul a luat si moravuri muieresti. Are apucaturi si toane care il fac sa se cutremure din strafundul simtirii. Are drepturi pe care ceilalti i le incalca. Este eliberat de rolul sau traditional si nu mai are nici un altul, caci muierea e pe rolul lui, dar si-l protejeaza si pe al ei.
Muierea urla! Urla cu furia muierii care nu mai e muiere pentru ca tartanul ei e ocupat sa se epileze intre buci si apoi sa-si trateze iritatiile pe care lipsa parului carliontat le produce.
Tartanul nu urla! Nu urla pentru ca numai tartanii urla, iar el nu e tartan ca sa faca asta. Isi smulge in schimb parul din gaura intunecata ca sa si-l planteze in cap pentru ca moravurile si cochetaria sa fie duse pana la noi si apoteotice inaltimi.
Se despart pentru ca ea nu se mai simte femeie, iar el nu se mai simte barbat. El devine un frustrat, iar ea devine feminista si ambii urla intr-un monumental cor tartanesc vinovatia societatii nedrepte si a celuilalt sex.
Si apoi....apoi cu nostalgie se intreaba amandoi despre vremurile de alta data. Ea, cocheta ca o muiere a pesterii la cules de fructele iubirii. El, invinetit ca un erou al unei batalii de pe vremea cand boxul insemna pumni goi si singura metoda de a invinge era sa-ti faci adversarul sa strige "DESTUL". Cateodata se intalnesc, se iubesc si se conformeaza oranduirii sociale .
Cateodata nu!

Read More

Papusile dragostei

Frecand motanul pe net astazi am gasit ceva ce m-a afectat TARE. Papusile dragostei.
Nu ma refer la papusile de nunta de pe vreme lu' mamaia sau la papusa gonflabila a lui Bud Bundy. Nu. Astea sunt cu adevarat ceva....
M-am uitat...m-am crucit si aproape ca mi-am scuipat in...san!
Papusa care mereu te asteapta acasa, e mereu disponibila, mereu frumoasa si nu te plictiseste niciodata cu un ropot de intrebari si pareri despre subiecte cu care tu nu ai nicio gara.
La fel de reala ca imaginea Mihaelei Radulescu pe celuloid si mult mai autentica decat fotomodelele fotoshopate la fotoshoot-ul Playboy. Pe scurt...femeia perfecta! Ce conteaza ca nu stie nici sa faca oua ochi? Majoritatea gasculitelor de azi se mandresc ca sunt afoane in bucatarie, ca nu stiu sa dea cu aspiratorul sau ca nu au calcat vreodata o pereche de nadragi(majoritatea nici sa calce strasnic ceea ce e in perechea de nadragi, nu stiu) Ti-o configurezi cum vrei, platesti si te bucuri de ea! Poti sa te si falesti ca exista o "comunitate" a posesorilor de astfel de domnisoare, un fel de Irinei ce doresc obiecte sexuale dar nu vor sa plateasca pensia alimentara.
Pana la urma ce e anormal? Intr-o lume a prietenilor virtuali, turismului virtual, lumea unde virtualmente totul nu mai are legatura cu realitatea de ce ar fi o problema?
E bine! E perfect! Tipa asta s-ar intelege perfect cu prietenii de pe facebook, s-ar potrivi de minune cu apartamentele acelea personalizate de la Ikea si mai ales s-ar potrivi perfect cu tine.
Iti completeaza viata pana la perfectiune si , mai ales, te scuteste de a traii!
Gata cu fluturii in stomac. Ea te place pentru ca asa este dorinta ta. Nu-ti cere sa tragi mai tare! Sa te depasesti ca om! Poti in sfarsit sa te relaxezi si sa astepti linistit ca moartea sa te prefaca in ceva la fel de animat si de placut ca ea.
Eu unul mi-as comanda una, as puneo in dulap si as privio de fiecare data cand uit ca diferenta dintre mine si un robot nu sta in aparente ci in bataliile mici pe care le port in fiecare zi pentru a-mi face viata putin mai buna.
Aveti aici un link .
Va doresc o existenta placuta.

Read More

Plânsul lui Nietzche

-Despre fredy nietzsche se pot spune foarte multe. Filosofia lui, singurătatea, profeții.
-Dacă se pot spune atât de multe de ce să nu scrii un roma despre asta.
-Un roma filosofic?! Isuse!
-No! Ceva care chiar s-ar pute citi..ști tu. Ceva cu femei.
-Aha. Și cu nevroze! Trebuie să aibă dileli dacă vrei să se vândă în america.
-Da.Da. Și cu evrei! Că doar e cu nevroze!
-Exact și ceva lacrimi...dar așa pe la sfârșit ca să impresioneze doamnele.
-La punctu culminat trebuie să aibă ceva tare....ceva ce-și dorește orice amărăștean ajuns pe la 40 de ani...o viață nouă...tabula rasa....dar să nu mergem prea departe că stricăm ordinea firească și socială.
-Aha.
Cam așa trebuie să fi discutat Irvin Yalom cu editorul său Rabinowitz
(sau ori care alt nume evreiesc)atunci când a conceput cartea Plânsul lui Nietzche.
Cartea are de toate din cele mai sus menționate. O carte decent scrisă, ușor comerială și ușor artistică,, plăcută la lecturat și (din scopuri comerciale bănuiesc)cu un final destul de fericit.
Eu o recomand.
Citiți, uitați și mergeți mai departe.
Tot nu am reușit să termin cartea pe care vroiam să o termin....dacă e de fapt o probelmă psihică la mijloc? :))

Read More

why I love rugby!

1. Pentru că viața nu e rotundă ci ovala iar dovada este că nătăfleața sare așa cum vrea ea, fără să dea măcar o para chioară de calea pe care tu o dorești.
2. Pentru că gustul propriului tău sânge nu demonstrează decât că ești lovit și nu înfrânt.
3. Pentru că fiecare victorie individuală este doar ultimul pas dintr-un lung drum început de ceilalți din echipă.
4.Pentru că forța adevărată e doar atunci când ne unim cu toții și facem dintr-un scop comun scopul nostru individual.
5.Pentru că violența este blamabilă doar când reprezintă un scop în sine și nu o cale spre un scop.
Pentru întrebări suplimentare...românia-scoția la campionatul mondial.

Read More

I stil have a soul!

Ceea ce urmeaza este pentru oricine a muncit vreodata "la dat la mana" pe un santier. Pentru toti cei ce au petrecut macar o noapte in frigul unei strazi sau la "hotel arici" prin vreun parc occidental, impecabil tuns. E pentru cei ce s-au culcat macar odata in viata lor cu burta goala si nu pentru ca tin vreo cura idioata de slabire ci pentru ca prefera sa-si manace ultimi dumicati a doua zi, inainte sa plece la munca sau scoala. Pentru toti care stiu ca viata e grea dar refuza sa accepte; nici macar atunci cand fututa asta de viata le rade ,a zeflemea, in fata.
Daca nu ai trecut niciodata prin toate astea n-ai decat sa te induiosezi vreo 3 minute asa cum o faci la stirile de la ora cinci sau la telenovelele siropoase.
Daca insa sti despre ce vorbesc....
SUFLET fratele meu.

Read More

Proteste la Galati

Am fost și eu la proteste, astăzi, măi fraților. Mi-am pus haina grea, că de...e frig și fugi să te alături poporului revoltat.
La Galați e bine măi fraților, un fel de sfântul Andrei dar la scală mai mică.
Vreo 500 de omani, majoritatea pensionăroși șu câțiva tineri, mărșăluiau dezorganizați pe străzile orașului. Am strigat și eu de câteva ori (că doar de aia eram acolo) dar în mare parte a fost liniște. Acum...la București am auzit că a ieșit simpatic. La galați e simpatic că a ieșit cineva pe stradă.
Poate m'oi duce și mâine (dacă mai e cineva la ora la care plec eu de la munca) , poate o să fim 1000 ,
poate se poate.

Read More

Authentic replica

De ceva zile mă cultiv măi cititorule mai ceva ca păpușoiul în Caracal Așa mă cultiv de tare că dorm pe sol de acuma. De deștept ce mă dau, nu-mi mai ajunge să cetesc vericule așa că și ascult cărți ...ca studenții la litere de la universitatea din Tirana.
Cetii eu un Pușkin ,băi nene. Și încă ceva bun....apoi ascultai și o "Portocală mecanică". Sincer să fiu am vrut să citesc Portocala mecanică și să ascult Pușkin dar de...Pușkin a murit mai de mult. Ori și cum... Cultivând eu niște culmi ale intelectului am descoperit ce probabil știu și alții. Undeva, în scurtul răstim trecut între 1840 și 1960, literatura s-a schimbat mult. Atât de mult încât mă întreb ce ar întelege Pușkin din portocala mecanică.
Despre Pușkin se știe că era ușor mai sensibilos la mânie...de asta a avut și 20 și ceva de dueluri(a și murit într-unul), despre Buregess se știe că și-o cam lua de la toți. Ei..de la cine era mai normal să am parte de violență?
Ca mulți tineri din romania și eu am trăit epoca distopică a adolescenței post decembriste, parcă ma și vedeam pe străzile cu blocuri ale portocalei, în parcurile din centrul orașului...dar descriptivismul violenței....Vericule!
Nici dacă decriam un meciul legendar Rumble in the jungle dintre greii greilor nu aveam nevoie de atâtea detalii.
Cât de rău și-a luato ăsta ,frate, să ajungă așa?
Romanul lui Pușkin a fost revelator...l-am mâncat direct de pe Kindle, nu am apucat să-l citesc de ce repede l-am sfârșit...Portocala a fost...
A fost interesant scrisă, de un profesor de lingvistică, un studios și un maestru al condeiului dar fără flacăr internă atât de vie rusnacului. Luptele lui erau însiropate de sânge, muzica lui era erudiită iar argoul creat din cockney și rusă î-și poate atinge tot potențialul doar în engleză. Dar romanul rămâne incomplet.
Undeva...cineva...a ajuns la concluzia că poți avea literatură doar din noanțe puternice.
Ceea ce î lipsea cu adevărat Portocalei ieste armonia aia pe care Pușkin o are din condei, e pe bune. Și când sunt spânzurați, eroii lui Pușkin au mai multă trăire în ei decât malciky Portocalei.
Pușkin nu are metafore urlătoare, ca niște diamante în balegă, are armonie care nu lasă textul să coboare și pâna la urmă ritmul face muzica.
Așa că...ascultați Fata căpitanuli de Pușkin și citiți portocala mecanică.
Prima acoperă niște trairi în spatele unor filosofii/ideologii în timp ce cealaltâ ascunde niște filosofii în spatele unor trăiri.
Îmi las cetitorul să se decidă ce temperatură î-i are sângele în venă

Read More

Rank stranger

Este ceva în călatorul veteran ce nu îl mai lasa niciodată să-și mai găsească pacea. E drumul, dar nu drumul acela poleit cu cărămizile Dorotheei din Kansas, ci unul ce nu cunoaște contrasensuri.
Oricare din noi avem amintiri, o cafenea in Viena, ascultand un pianist de jazz, cu o prajitura si inima deschisa a primului contact cu civilizatia, berea premium senior cu baietii dupa ce munceam ca salahor la "Țapu'", un pranz frugal pe malul Senei, alaturi de sotia mea si o branza atat de imputita ca mi se dizolvau si sosetele de ciuda, jagermeister cu bere bruna la scurphy murphy's în Bergen împreună cu un bulgar și un suedez...
Apoi le reiei. Crezi că același loc, poate și aceiași oameni vor da același lucru. Doar nebunii pot încalca legile naturii și să creadă că aceiași oameni, aceeași bere vor da altceva....
Natura e înfranta usor, firea e mai greu. Niciodată nu te mai întâlnești cu acea curbă din viața ta, a fost atunci și atât, iar prietenii de atunci pot fi doar atât acum : Rank stranger to me

Read More

Niste taran(oi)

Nu! Nu a mai scris tovarasul Sararu un nou roman proletcultist, desi este vorba de cultura proletariatului.
Mai precis,despre arta si muzica unei vajnice vladite a proletariatului, SOFERII de tir.
Azi, bucurandu-ma de o minunata vreme norvegiana (dar la stipendiu romanesc), am hotarat sa ma inveselesc cu ceva blue grass. Asa ca am dat drumul la mp3 playerul meu lipit cu scotch si baga, frate!
Pentru cine nu ma cunoaste (DE PARCA CINEVA CARE NU MA CUNOASTE AR CITI ASTA).
Eu sunt Shrek, the original, placut ca un arici cu care vrei sa te stergi la fund, educat ca un pui de combinatist cu facultate si dulce ca sarea de lamaie in ciorba de potroace. Nu e greu sa-ti dai seama ca si eu sunt un fel de taranoi (doar tata e nascut la Calimaneasa in dealurile covurluio-vrancene) si ca orice taranoi (desi prefer denumirea de salbatic) am finetea unui ciocan peste degete.
Printre melodii sunt mai multe care mi-au atras atentia, dar una mi-a amintit de un episod trait acum cateva statii in urma pe drumul vietii mele.
Cu ceva vreme in urma am fost sa-mi ajut un prieten blocat pe camp langa cartierul Cantemir.
Omul e tovarasul meu din copilarie, am fost la furat, la baut si la fete impreuna. Ce mai conta ca era noapte si el era la furat de cablu in camp. Eram tineri pe atuni....
Dupa ce am distrus o dacia papuc , ne-am umplut de namol si am carat pe camp schelele de la cartierul inca semiconstruit. Am reusit sa salvam masina lu' tac-su si sa ovalizam o janta, ne-am matolit putin si am mai adaugat inca un nod pe funia prieteniei noastre.
Tipul s-a insurat, ca si mine, inca nu are un copil ca si mine si a ajuns sofer pe autobuz.
La el am auzit prima data melodia asta.
Are profunzimea intelectuala a unui gandac decervelat, dar la ce te poti astepta? "Pana mea, fratie! E de soferi, pulica!"
Ei....la asta.
Am ascultat-o de zece ori azi. M-a atins la glanda. M-a facut sa ma visez un Odiseu al soselelor grabindu-ma de la lungul meu traseu Troian inapoi la Penelopa mea usor kitsch-oasa care ma astepta in curtea casei, tesand firele de tochitura fierbinte cu itele de bericica rece.
Las pe altii sa hotarasca ce prefera...eu unul ma asez langa nevasta-mea si-mi mangai six pack-ul meu burdusit cu mamaliguta calda si visez la autostrazile ce i se pierd pe umar.
Asfalt uscat, cetitorule !

Read More