Bloglines

duminică, 26 septembrie 2010



Astazi a fost o zi frumoasa!

Semi'nsorit sau semi'norat, depinde cum vroiai sa privesti problema, dar oricum...de pe cand era doar o dimineata ziua asta promitea sa fie aproape perfrecta. Nu voi amintii aici micimea trezitului aproape cu noaptea in cap dupa ce Antonia ne-a chinuit (dar doar atat, de culoare) pe la orele cele mici ale diminetii. Nu voi amintii nici de faptul ca bebelusa asta mica plange cerand ,cica, botezul cu niste medicamente anti-colici pentru care este prea mica.

Nu! Voi amintii doar ca pe la orele pranzului, suparata de colici, am iesit sa o linistesc pe balcon ca sa o vada putin soarele. Pentru prima data dupa multi ani am desfacut balansoarul meu din timpurile cand inca mai citeam Petre Ispirescu, m-am asezat cu Antonia in brate si am inceput sa ne uitam la cerul intredeschis cu doar termopanele semicurate intre linistea copilului si vantul de afara. Balansoarul scartaia de atat amar de neglijenta, balconul meu arata aproape incheiat, iar sotia mi-a adus o bere de la frigider.

Ce ciudat mi s-a parut. Alerg atat si totusi mi-am regasit implinirea intr-asa imperfecta nemiscare.

Nevasta mi-a facut cateva poze si pentru prima data mi-a parut rau ca nimeni nu a inventat aparatul care sa-ti inghete timpul.

marți, 21 septembrie 2010

Ba si's tata!

 Asa am zis si prin telefon asa o zic si aci. Ce sa-i faci! Iei omul din strada dar nu si strada din om. A nascut domana la io' , adica nevasta mea si nu numai ca a nascut dar a facut si o fata minunata pe care o chiama Antonia. Nu voi scrie aici de scorul platit(mai iesftin ieseam daca dezinfectam baia si plateam doctorul sa o ajute sa nasca in cada ca tot vroia nevasta'mia nastere in apa) ci de realizarea unui lucru crucial.

 Pentru prima data nu mai ma bat pentru fericirea mea ! 

 Pescarii din marea nordului isi numesc barcile dupa mame sau fice sintr-un motiv simplu: Dragostea e ca  pantecaraia. Azi te taie de zici ca mori, imediat'ti si  trece (citat necorectat din babica sau in traducere bunica'mia mai de prin delta) dar dragostea fata de mama sau de fica este total diferita si devastator de statatoare.  Acum mama ca mama....dar pentru  fica'mia fac crima si omor iar o baltoaca obosita cu valuri de 16 metri nu ma sperie pe mine cand e vorba de printesica mea. 

  Vazandu-mi copilul am inteles asta, e sangele meu si de sange nu te lepezi nici pentru cele mai grave dintre nelegiuiri.  Asa ca...o fi ea mica de vreo 50 de centimetri si o cantarii vreo 3000 de grame dar ia ghici cine este frumoasa si desteapta lui tata? 

duminică, 5 septembrie 2010

valoare de la sefu' banilor in romania

 (Usor) fara voia mea am avut de ascultat muzica clasica, a fost ziua de nastere a bancii nationale a romaniei( aia de emit hartiile alea lipsite de valoare pentru care ne rupem spatele la munca) si am ascultat cu frumoasa-mi ceva concert aniversar direct de la Ateneu ( Hateneu pantru cei cu dedicatii fara numar). Ei, pe langa faptul ca ne-am amintit ca a existat candva un cert domn Iosif Sava, ca ne-am testat cultura muzicala( cu mandrie pot sa spun ca am avut un stulete in plus fata de nevasta-mia) si ca ne "simtem" bine cand vedem ca Base se cultiva langa sefu' banilor in Romania, Isarescu, am avut si o scurta discutie despre ce mama naibii face 'nea ala cu scobitoarea din fata muzicantilor. Si ne casunam noi si ne concentram si ce sa vezi! Asta-i! Orchestra canta la instrumente iar gigelul ala canta la orchestra.  Adica, aia stiu cu totii cand sa sufle in goarna dar numai ala stie cum sa-i lege pe neni intre ei ca muzica sa iasa asa cum trebuie.....adica armonie. 

  Asta are muzica clasica si nu au restul....armonie. Pana si lui bebe in burtoci i-a placut cum suna, dirija cu ambele maini. 

 Deci ma'sa nea Isarescu...acu' da si matale cu valoare la leii astia ca ma simt parca muncesc pe graunte, la multi ani lu' banca lu' matale si da si tu ciubuc la lautari ca le-a taiat astia de la guvern din chenzina si sa aiba si gurile lor ce sa haleasca. 

Panana-na

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Proxenetismul sau economia de servicii

  Totdeuna am admirat proxenetii, nu aia ordinari care-si bat curva de-i suna apa in cap si apoi o trimit pe strada. 

 Nu. Ma refer la aia de o prostesc pe tuta pana cand se duce de buna voie la produs.  

Reflectand asupra bancilor si agentiilor mi-am dat seama ca ceea ce admir la proxeneti detest la capitalisti astia de servicii. De ce? Pentru ca eu sunt curva pe care o prostesc.  Mereu ma intrebam ce naiba are aia in cap de nu-si da seama ca e prostita si exploatata fara sa aiba parte de vreun avantaj real. Ei bine are ce am si eu....Nevoi. Un proxenet ii da curvei lui impresia ca ii poate satisface o nevoie in schimbul unei chestii neinsemnate ca.....tot! Ei...cam asta e si economia de servicii...proxenetism. Chestii de care nu ai nevoie cu adevarat primite ca rasplata pentru banutzul tau.  Prosteala pe fata. Si acum mars si-mi fa bani coardo.

marți, 29 iunie 2010

Epoca oamenilor neliberi

 A trebuit sa trec prin toate manualele de istorie din scoala generala zilele acestea si am descoperit ceva fascinant. Lumea nu se schimba niciodata, are mereu aceasi oranduire sociala. 

 Am devenit si pro sclavie intre capitolul legat de antichitate si inceputurile revolutiei industriale. Am inteles cat de omenoasa este sclavia ca sistem si cat de mult a fost afectata si denaturata de lacomia omeneasca. 

A inceput bine sclavia, erai luat si tinut in casa stapanului si hranit, protejat, imbracat de acesta. Daca erai destoinic poate te si baga la prasila stapanul tau. Apoi sclavia s-a transformat odata cu era, in evul mediu nimeni nu mai avea grija ta." Sclavul meu, i-a bucata asta de pamant si din ea hranestete, imbracate si toarna ceva plozi acolo tot de pamantul asta! Acum mars la munca ca-mi vreau dijma, claca si privilegiul seniorial." Pe la inceputurile evului mediu au inteles ca pamantul e prea valoros ca sa fie dat asa....la ori si care. Daca fereasca sfantul te slobozeai din robie? Asa ca sclavul-iobag si-a pierdut pamantul dar a primit un pol ca sa se apuce de munca. "Pana la urma e o bucata de metal care are valoare nemernicule! Acum mars la fabrica proletar imputit si baga la saiba pana-ti vine acru!" dar si epoca fericitului sclav-proletar a trecut si am ajuns acum....Secolul XXI. Ai o bucata de plastic( care nu prea are utilitate ) pe care odata pe luna ti-o incarca cu blipuri. Te duci la magazin, iei o paine, "1 blip va rog! V-a priit masa? A Fost buna nu? Acum. Nu vreau sa par impunatoare dar pauza s-a terminat si ar fi bine sa te intorci la birou! Camerele noastre de supraveghere vor avea grija de randamentul tau la fel de bine ca si pocnitura biciului! Acum hai...Misca!"

Parca nu mai pare asa de rau in coliba stapanului nu-i asa?


duminică, 27 iunie 2010

Munca pe plantatia intelectuala

 V-ati intrebat vreodata de ce calaculatorului de la orange sau vodafone ii ia atat amar de timp ca sa proceseze comanda? Ei bine ii ia atata pentru ca in spatele calculatorului se afala un Jiji care probabil este plecat in pauza de pipi ori de cafea. Daca la asta mai adaugi si diferenta de fus orar, obtii un client plin de admiratie pentru mama lui de orange dar si un amarat din lumea a treia castigand si el un fruct al arborelui de paine.
  Cam asta este rolul meu in poveste. De meserie chinezul mic din telefon, pentru Vodafone Italia. Bineinteles  ca o companie serioasa ca Vodafone nu se va murdarii pe maini cu exportul de functiuni in Africa este europeana asa ca foloseste o companioara cu motto de caca pentru asa munci murdare.  Ce sa zic despre asa ceva?
    De cand am fost la Paris in vizita si am mers pana in La Defance mi-am dat seama ca vestul se sinucide economic dar nu-mi puteam da seama cum...Acum stiu. Ca sa castige mai mult, patronasii lor, exporta tot mai mult din capacitatea lor de productie-valoare catre est. Sa fie cat mai ieftin, rezultaul ei nu mai au ce muncii. Cine a fost afara stie ca fratii nostrii arieni nu sunt capabili de cuget prea profund(probabil ca ei vor mostenii pamantul pentru ca  rar asa saracie pe partea de duh) asa ca fluiera linistit pe ajutoarele lor sociale enorme visand sa devina ingineri in timp ce vreun ostlander/ invanndrer/marochino/imigrante/etc. face treaba pe care el o refuza cu obstinatie.
Rezultatul va fi simplu si usor de vazut. Bogatii lor se vor imbogatii, estul va fi interesant atat timp cat va fi sarac iar eu nu voi reusii sa mai gasec o fututa de tara unde sa castig un salariu decent pe o munca decenta.  Love it!
   Frumoasa planeta asta...pacata ca e locuita.

sâmbătă, 5 iunie 2010

M-am facut corporatist

 Bai si m-am capitalizat! 

Da, sunt om de corporatie, lume. Angajat si chipernicit la o multinationala cu nume pompos si motto si mai pompos, m-am facut si eu baiat gigel. Suna bine nu? 

 Leafa de zece ori mai mica decat cea de la mama ei de corporatie de acasa, munca la hala de productie intelectuala si mai ales vesnicul kapo roman ce latra si musca pentru stapana ei straina.

  Cine zice ca cei din corporatie sunt viitorul...le fac eu cinste cu o cafea mare de la automatul din sala de recreere si o batuta buna la talpi. 

  Am sa revin ca-s asa de multe incat am nevoie de timp ca sa urlu la luna.

luni, 31 mai 2010

Frica sau cum ne-am infrant singuri

 Da! Am pierdut . Am aratat din nou ca nu vom reusii niciodata sa facem nimic bun.  

Greva?? Care greva? Greva cu banderole albe? Aia din invatatmant? 

  Ma intrebam mereu de ce poporul asta a fost singurul ce s-a procopsit cu fanarioti...de asta. Era singurul atat de debil incat sa poata fi condus de catre niste neica nimeni de pe undeva din mahalaua 'Stambulului. 

Da ...sunntem debili, un var din Grecia imi zicea ce au facut ei, cum s-au batut pe strada cu jandarmii. cum si-au luato dar macar i-au facut pe handeii ce ii conduc sa-si ude chilotii de firma. La noi in tara...liniste si greierasii...am pierdut fratilor. Am pierdut pentru ca nu ne-am prezentat niciodata la lupta cu un pitic de 1.50, gras si lent, incapabil de nimic altceva decat sa dea cu manuta in usa.

  Nu-i asa ca va simtiti mai bine? Parca, parca, rasismul celor de afara pare justificat. Acum inteleg de ce Berlusconi putea sa latre si sa-si intoarca macaronarii impotriva noastra. Pentru ca suntem prea lasi ca sa ripostam. 

  Am pierdut oameni buni...am pierdut urat. Atat de urat incat pot sa ma intreb daca nu ar trebuii sa-mi fie rusine de sangele mostenit macar de la unul din parinti.

  Simt nevoia unei transfuzii cu niste sange grecesc! 

marți, 18 mai 2010

Romania azi,

Romania de astazi este o copie a unui stat european facuta cu un xerox vechi de 20 de ani.

joi, 13 mai 2010

Am terminat "povestiri din cartierul de est! "

  Am terminat....gata! Cartierul de Est a emigrat. A plecat de acasa si s-a dus acolo unde i-o fi mai bine. Si asa...locuitorii lui au plecat care incotro. 

   In satul ala izolat de prin dealurile insorite ale Vrencei de unde au coborat ai lui tata exista obiceiul ca omul casei sa iasa pe prispa si sa strige cat il tin rarunchii atunci cand i se naste un prunc. "Am un ficior!"  

Eu nu am prispa, am balcon...dar nu cred ca vecinii mei sunt prea interesati( nimeni nu da de baut atunci cand o perioada a vietii lui s-a sfarsit) ca sa strig in Galatistan "Gata ba! V-am scris asa cum ati fost acum ceva ani si acum va las in plata Domnului. Ai mei nu mai sunteti. Va las cui v'o lua."  

  Textele ce alcatuiesc acel grupaj  au fost scrise in dulcea perioada intre copilarie si varsta adulta a unui oarecare pusti de pe undeva pe aici. Ba la Chilia in Delta, in Siderurgistilor, in dealurile muntoase ale Olteniei, in muntii delurosi ai Moldovei sau chiar intr-o cafenea din Viena.

As vrea sa spun ca-mi pare rau ca s-a sfarsit...dar. 

  Sa inceapa "Nimic nou de pe frontul de Nord" :))


marți, 11 mai 2010

Renumele la romani sau spaga all inclusive

  Lume, lume, soro lume. I-mi renovez vila spatioasa (desi usor intrata la apa) aflata la un etaj mediocru al unui bloc comunist, dar cu priveliste la alt bloc, fireste. Si dai si renoveaza neicusorule pana ce totul s-a transformat intr-o ruina.  Ei bine, orice ruina nu poate tine fruntea sus in adunarile mic-burgheze ale ruinelor daca nu este dansa si o ruina vizibila la orice ora din zi si din noapte. Asa ca am fost nevoit sa redimensionez instalatia electrica. A redimensionat mesterul tocmit pentru 'ceasta operatiune cat a redimensionat si...ce sa vezi? Trebuia sa schimb superbul meu tablou de sigurante( un Rembrant tarziu, de pe vremea cand maestrul celebrase deja pomana de 40 de zile) cu unul nou, modern (si mai cubist decat Picasso in persoana) iar pentru asta ai nevoie de binecuvantarea  omnipotentei Electrica.sa. M-am prezentat regulamentar la ghiseu, am asteptat cat trebuie sa astepti ca functionara de la ghiseul meu(singurul ocupat din malul de ghisee de la sucursala, si singurul ghiseu unde puteam sa completez o amarata de  cerere) ca sa mi se spuna ca echipele au deja repartizate rondurile pe saptamana aceea si va trebuii sa astept 7 zile.  A...era sa uit! Cererea in cauza m-a costat 50 de lei su am fost intrebat politicos  cu care "Ne'a" de pe la ei de acolo am vorbit ca sa deruleze operatiunea ca nu cumva sa fiu repartizat gresit si sa nu-si ia ala obolul cuvenit pentru folosirea numelui sau de botez(ce naiba! Proprietate intelectuala?) 

  Sase zile mai tarziu,  ma suna un oarecare domn inginer Bute( la fel ca boxeru!) care ma anunta ,cu politetea caracteristica a functionarului roman, ca nu am voie sa-mi schimb tabloul pentru ca ei au drept de proprietate asupra contuarului. 

  Buuun! "Pai de asta am apelat l-a dumneavoastra ca doar nu-mi-oi rupe eu singur sigiliu si mi l-oi pune tot eu la loc."

 " Pai cum indrazniti? Adica ma luati de prost?( ce raspuns evident)" 

Dupa o lunga discutie, pe banii lor bineinteles(adica ai mei ca doar eu platesc abonamentul), pe tema: De ca n-ai sapca dom'le? cu privire la acreditarile, numele, seria din buletin si viata sexuala a electricianului ce mi-a efectuat reparatia, am ajuns la un consens: Pauzele lungi si dese cheia marilor succesuri . Omul a terminat programul( la 15.05) si se grabea acasa asa ca nu avea rost sa-si mai raceasca graiul cu mine. 

  A doua zi de dimineata ( dupa un telefon la mester care la randul lui a sunat la telefon la Ne'a Copyright care l-a sunat pe ne'a Bute "ca boxerul") am primit unda verde pentru reparatie. 

   De la electrica au aparut Lolec si Bolec ,alias echipa de reparatie, care doreau sa continue discutia inceputa anterior: De ce ai sapca dom'le?  deja plictisit pe tema asta, am sunat pe electrician sa vorbeasca cu ei. A folosit mesterul meu " Numele lui Ne'a...."  iar astia s-au luminat la fata. 

"Pai ce n-ai spus asa dom'le! Ce mai tura-vura! Daca asa a zis colegu', se face." Le-am dat o spaguta de 40 de lei iar Lolec si cu Bolec (care pana atunci nici nu vroiau sa auda de schimbarea capodoperei mele de tablou) mi-au lasat si sigiliul pe mana ca sa il fixez cand voi considera de cuvinta si dupa ce am terminat sa le dau si lor un "tarrrr!" ca sa vina sa valideze noul sigiliu. Si apoi au plecat ca intarziau la terminarea programului pe ziua in cauza, era 14.30.

 Sfarsit(maine vin Lolec si cu Bolec pe la mine sa sigileze) 

 

luni, 10 mai 2010

Rasu Plansu!

Jeffrey Franks, seful F.M.I. in romania il cheama pe Basescu la el in birou. 

-Base! Fa-mi o felatie! Acum. 

-Da sa traiti dar am si eu o conditie, sa traiti! 

-Care? Intreba seful FMI

-Sa va asezati si dumneavoastra , in picioare, pe scaun...daca se poate, va rog.

-Bine ma...hai ca de dragu ochisorilor tai spanchi, o fac. 

Se pune Franks ,FMI-stul, in picioare pe scaun si Base trece la supt. FMI-stul isi da drumul rapid si plin de satisfactie il intreaba.

-Bine Base...Da' ia' zi-mi si mie de ce ai vrut sa ma pun in picioare? Te doare hernia? 

-Nu sefu! Sa traiti, nu de asta! Am cerut sa stati in picioare  pe scaun pentru ca Romania nu se va apleca niciodata in fata FMI-ului.  

duminică, 9 mai 2010

Plantation life

 Acu,acu, aniversez un an de cand m-am intors de pe plantatie de la conasul Harald. Ce vremuri frumoase nene! Mancare proasta si putina, munca cea mai jegoasa pe care mi-o putea oferi multinationala...Ah à quelle heure!  Sa fi privit ca un emigrant din a treia Europa (aia ceva mai buni ca negri dar mai rapanosi decat polonezii ori celelalte nemuri civilizate) ce vremuri frumoase intradevar... Ce bine ca am scapat de acolo, bine mi-e intradevar. Am pus 10 kile de la mancare buna, berea ieftina si traiul tihnit de la coada fortelor de munca...Ce conteaza ca toata lumea priveste pe un "intors" ca pe un confrate cu usoare probleme la mansarda?

Guvernul e grijuliu, mai taie ceva din protectia sociala ca nu ma vrea lenes. Fereasca Dumnezeu sa fiu lenes! Mai bine sa-mi rup spatele muncind pe 100 de euro 12 ore pe zi, fara echipament de protectie decat sa intind mana si sa cer si eu:S'il vous plaît monsieur! ca un francez oarecare. No! Eu nu fac asa ceva! Eu imi tin sus coada, ca raia mea sa aiba parte de oxigen si sa creasca sanatoasa. Ce naiba! Doar iar taie astia subventia la apa calda. 

   Ah ce bine e acasa! Toti te iubesc...mai ales in primele luni cand esti bun de cinste. Te simti apreciat...nici nu-i greu cand tu platesti consumatia. Apoi se termina banii...prietenii grijulii, inteleg ca ai nevoie de ceva spatiu, de aer,asa ca-ti fac vant si te trezesti gandindu-te la pileli strasnice impreuna cu un bulgar.Pileala pe care ai tras-o taman pentru ca nu mai puteai de dor de casa si de ai tai. Na zdarovia! Vivat Balcania! Noroc!  Da...ce bine e acasa! 

  Mai sunt cateva zile si se face 18, ziua plecarii mele amanate pentru data de 19 pentru ca pe 17 a fost ziua nationala a plantatiei conasului Harald. 

  Sarumana conasule....Gratuleren fra dagen. Nu ma vrei si pe mine inapoi? Mi-e si mie putin dor de casa.

joi, 6 mai 2010

Si totusi, daca eram in alte vremuri.

  El pasea mandru ca un rege, Parlamentul l-a judecat pentru ceea ce a facut, l-a condamnat si acum mergea sa-si execute pedeapsa.

O ultima binecuvantare apoi si-a asezat singur capul pe butuc.  A fost scurt. 

Nu au uitat sa ascuta toporul.   

 Carol I, regele Angliei a vrut sa creasca taxele poporului sau asa ca a fost scurtat de cap. 

  Cand Ludovic al 17.958-lea a vrut sa creasca impozitele, a scapat si el de grija palariilor.  

Sa mai zic de altii? Luati d'aici: http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_tax_resistance

  Noi pe cand il scapam pe presedinte de problema rasului zilinic( sampon nu cred ca mai foloseste demult)?

Cidratat sau de ce-mi plac mie merele

    In vino veritas, in vodka realitas ! Nu eu am spus-o. Parol. Am auzit-o si eu in facultate, la un symposion in sensul mai grecesc al cuvantului, de la un model de caracter pentru noi studentii, un profesor care se lauda ca ma poate baga sub masa.  

   Daca esti Balcanic autentic aceste doua bauturi sunt sacrosante. Vinul si distilatul de X sau Y ( ungurii au o zicala la care eu ader cu incredere: daca poti face gem din ceva, atunci il poti transforma si in rachiu). Acum, mai nou, am (re)devenit bautori si de bere. Nu ma plang...dar prefer un pahar de vin bun la masa si un trascau de calitate. 

Dar nu de asta m-am apucat sa scriu. Nu dom'le! eu m-am apucat sa scriu despre o bautura destul de rara la noi in tara, Cidru. 

DA! Am gasit cidru si in Romania, l-am gustat prima data la Paris, m-am reintalnit cu el in Norvegia( la fel de popcorn ca si restul chestiilor "autentic" norvegiene imprumutate de pe la vecini) si acum in Romania. 

  Deocamdata l-am gasit la un aprozar, 4 lei bidonul de doi litri. Nu-i scump. Gustul e cam pietros fata de delicatetea cidrului normand ,dar merge ( macar nu e CocaCola alcoolizata ca la Bergen).  

   Ironic precum tot ceea ce tine de identitate...nu-mi pot imagina o casa a mea ,in Norvegia, fara o curte plina de meri. Nu pot! E ca si cum mi-as imagina o casuta a mea ,in Romania, fara un umbrar bogat de vie.

ADEVARUL DESPRE CRIZA ECONOMICA

  Criza economica nu exista! 

  Si-a retras Chuck Norris banii din banca.

marți, 4 mai 2010

Samizdat sau cum ajunsei sa zic de carti

  Caartile, ferestre-n ziduuuri! Lalala si tralala . 

   Citeste o carte! (fara lala si tralala ca nu merge cu Parazitii)

  In general ceea ce lipseste intr-o societate este lucrul cel mai adesea trambitat. Da. Este adevarat. Noi suntem latinis si depasim cu mult cantitatea legala de logoree pe  milimetru triunghiular si atunci ar putea sa para ca ne lipsesc datoate, dar cultura? 

  Nu ma refer aci la marii si micii nostri scriitori ca astia sunt precum codosii( proxenetii), cei mai buni nu sunt mereu cei mai bine cunoscuti, ci la lectura, frate. La cetit, digerat si apoi rupt si facut cornete de samanata din paginile la o carte. As fi mai moralist decat lupul cu acelasi nume daca v-as zice ca o cultura e vezi, draga Doamne, ce si cum in viata.Ca esti mai bogat cu un metru cub de biblioteca.  (Cartea e scumpa ,dar la fel ca o masina clasica...isi poate creste valoarea in timp), insa nici Papuasi nu putem sta. Nu, nu esti mai bogat, nu esti mai nu stiu cum, dar macar, omule, nu mai esti atat de incuiat.

  Este ironic, traim in epoca in care alfabetizarea a atins cote  "alarmante" si totusi nu citim ca rasa. Atnci cand au "vandut" alfabetizarea maselor, cei de la conducere au dat-o ca pe un panaceu, Un om educat e mai greu de furat, dom'le! Taca! E la fel de usor de furat. Dandu-i educatia ca pe un drept o futaceste fara sa-l doara-n-pai'spe, plebea nu apreciaza ce-i moka. 

 N-am sa zic si eu cum zice tata: Pe vremea mea citeam cu lanterna sub patura! Inghiteam cate un vraf de carti la luna, nooo asa ca voi cate o fituica la un leat! Nu. Nici nu voi mentiona asa ceva pentru ca explicatia e prea banala. Citeau pentru ca nu aveau nimic mai bun de facut. (Existau pe vremea impuscatului filme porno? No, taticu! Vreeai ceva tema de....."gandire", luai si tu Ion si citeai pana gaseai fragmentul ala mai cu aburi din carte. )

Nu o sa zic  nici ca altii mult mai destepti si mai docti decat mine! Nu! 

  Voi zice cum a zis un om cu mult mai mult bun simt decat subsemnatul. Un taran dintr-un sat de munte de undeva din Vrancea. Un sat bogat in purici, pileala, copii si mai nimic altceva.  Ne'a asta a muncit toata viata lui in otelariile Republicii Malgase Romania si nu a fost strain de viciile taranilor orasenizati cu japca. El a zis:" Poti sa mori oricum in viata asta, ma! Doar prost sa nu mori ca-i pacat!" Omul asta a fost bunicul meu si nu a avut prea multa scoala  (pe vremea lui nu se cerea), dar si acum mi-l amintesc citind linistit intr-un colt de bucatarie. 

 

sâmbătă, 1 mai 2010

Portretul unui 'nea sau 1 mai muncitoresc

   Mesterul est european; o specie aparte. E de un nationalism local( campanilismo italiano exacerbato) greu de egalat si in acelasi timp european pana in maduva oaselor. Este polonez, roman, lituanian sau oricare alta natie din locul asta binecuvantat de saracie numit Estul Salbatic. Poate repara orice cu un patent, o lita si ceva banda izolera dar niciodata nu ii iese nimic din prima. E un profesionist in tot si in toate dar specialist in nimica. In tara de bastina poarta salopeta firmei unde a muncit afara, este medalia lui, cartea de vizita. Departe de tara, pe santier, isi poarta tricoul echipei nationale de fotbal sau alte haine care nu te lasa sa-i gresesti originea.    Are o ura profunda pentru tot ceea ce inseamna echipament de protectie, considera ca dopurile pentru urechi, masca de praf sau manusile ii scad din virilitate si ii fac mustata abundenta sa paleasca dar in acelasi timp se plange de cat de imputita este munca lui si de praful care il inebuneste. 

   Mereu il chiama simplu, monosilabic(unul recunoscut in breasla capata  dreptul la doua silabe), mereu are o terminatie repsectuasa de 'nea, pan, dar niciodata una burgheza ca domnul (don'u merge e destul de proletar)  Poate munci pana la hatspe noaptea( doar sa stie ca ii mai iese ceva pe deasupra) dar prefera sa termine treba mai in pripa ( cand isi ia numai cat a cerut) 

  Vasnic om al muncii! Nea' Gigel! Eu, tanar pionier in tainele-ti profesionale,  te salut si te stimez cu inca un pahar de bere proletara (arbrahar ca'i 'efina si-i buna) 

 Traiasca proletariatul, stima si mandria!  Nea Gigel si Romania! 

marimea conteaza sau sindromul exacerbarii testiculare

  DA! Dupa aproape un an de absenta, pe tavanul balconului meu, va creste ,iarasi, mandru, sacul meu de box! De ce naiba am nevoie de unul? Am 26 de ani, nu 16. Nu am nevoie sa ma bat cu nimeni ca oricum arata destul de zdrahon ca sa nu am probleme pe strada. Poate sufar si eu de sindromul Mirciulica Badea.... E o posibilitate. 

A! Stiu! DISTRACTIEEEEEE! Da...e distractiv sa bati un sac care nu se poate apara, sa-l lovesti pana ce se umple de sange (sangele meu din pacate...e mai macio fara manusi, v-am spus ca sufar de sindrom). 

   Ce mascul ma simt.....macar fac ceva miscare! 

joi, 29 aprilie 2010

Sexisme...

  Am revenit cu completari despre noua si reimpachetata zi a barbatului.  Nu! nu aia traditionala de 40 de Mucenici! No. Aia e prea devreme in an si e frig...nu merge bere asa de bine cum merge de 5 Mai. Si in plus...cata trecere de lichid ai fratie la 44 de halbe?  Aia Niagara.... trebuie sa faci circuit: bei si scoti in acelasi timp. Boon! 

  Acum s-o lasam la urma pe asta cu berea in sine. Pan'la urma consum ce-mi vrea muschiuletul meu. Cum care muschi ? Muschiu burtii de bere!

  Eu unul dau boicot...nu ma bag oameni buni. Refuz sa fiu un bun si constincios consumator.

 Ma voi imbata in semn de protest! Da! Voi bea o caruta de bere ca sa nu se gaseasca pentru altii si astfel ei vor boicota la randul lor berea iar comapniile de bere nu-si vor atinge scopul! >:) Un plan mai malefic nici ca se putea. Fredo si pidjin, frate!

miercuri, 28 aprilie 2010

Hai sa dam mana cu mana toti berari din comuna sau ziua barbatului la femei

  De cateva sapatamani urla la televizor o reclama stupida care ne invita sa nu mancam broccoli, sa iubim animalele si sa facem totul dupa ureche.  Greu de vazut din conspectul meu, dar reclama asta este la bere. Da fratilor! Bere. 

Esti barbat? Consuma bere.

Frumos!   Acum, prietenii deja m-au invita  sa degustam impreuna faimoasa licoare amaruie cu continut scazut de alcool( cunoscuta in popor sub cognomenul de pisat de iapa ostenita) si probabil va fi un caz clasic de Veni, Vidi, Minxsti( vin, vad ,pis). Berea nu ma deranjeaza, pacat ca nu gasesc bere adevarata, nefiltratta, dar ma deranjeaza atunci cand mi se vinde stereotipie impachetata intr-o sacosa vestica.

   M-am mai intrebat odata ce anume mai reprezinta sa fi barbat in epoca post-orce-ista, cum nu prea am cetitori, cine sa-mi raspunda. Televizoru! Pana la urma o imagine face 1000 de cuvinte. 

Si vad! Pe cinci mai e ziua barbatului. 

Viata parlamentara...cu sange in ea!

Lume,lume, soro lume! Uitatu-m-am la stiri si... vezi. Bataie in parlament.
M-am gudurat tembel (ca orice roman responsabil de votul dat unui lachi ce-l reprezinta in parliament) si deja faceam cote. Nu am votat la alegerile parlametare, pe vremea aia inca mai eram plecat undeva la nord de "lumea civilizata" asa ca ma vedeam arbitru. Si cand colo...CACAO!
Taca fraiere!
Bataie era dar nu la noi, ci in Rada Ukraineana, bardak (cum vine un inceput de injuratura din mai la est). Nu se certau pe pensii, salarii, privilegii ci pe flota de pescuit submarine a fostei URSS (actualmente in port la Sevastopol, in Crimeea, adica pe vechia Coasta de Azur a Sovietistanului). Aia se bateau pe un principiu, neatarnarea lor fata de Rusia. Si la ei fura (Bratava e un termen comun intregii lumi ex sovietice) si la ei este saracie (muuult mai mare ca la noi) dar inca te mai bati pentru ceva, pentru ceea ce consideri ca e directia pe care tara ta trebuie sa o apuce.
La Bucuresti...floricele, pasarele, albinute si mielusei sarind linistiti peste gardute in timp ce Mos Ene vine in sedinte sa discute legea educatiei. Frumos! Pasnic.
Oare de ce au impresia ca ii uraste populatia? Habar n'am!

luni, 26 aprilie 2010

Taxa pe apa de ploaie sau circuitul apei in buget

Am vazut astazi la stiri ca vor sa puna astia apometre la fantani in mediu rural.
Misto! Adica taxa la caldare fratie. Mie-mi place. Eu orasean...Galatean ca sa nu exagerez prea tare, platesc taxa pe apa meteorica. Ca de...Dumnezeu da si statul taxeaza. Platesc taxa pe soarele care imi incalzeste tevile de agent termic . Sunt razbunat! Acum si cei de la tara vor avea apometre! >:) Uraaa!!!!!!!!!!!
Ce idioti! As fi furios...ar merita....dar am obosit sa mai fiu furios asa ca propun si eu o taxa. Vreau si eu o taxa pe ridicol. Din nefericire nici un mascarici de Bucuresti nu-si va taxa propria natura.
Multa sanatate do'n premier si muuuuuuulta ....... dar nu mai spun ce.

vineri, 23 aprilie 2010

Un popa si-a luat Maserati...mare branza...bine ca nu si-a luat un Lamborghini Diablo.

joi, 22 aprilie 2010

Libertatea presei

Cine zice ca romanasului nu-i place presa scrisa? Ia arata-mi-l sa-l trimit sa agate el un ziar "Adevarul de seara". Sunt sigur ca peste tot prin Romanistan dau astia faimoasa fituica gratis. Peste tot pe acest pamant binecuvantat exista specia aceea de animal, pensionarus mochistofagus.
Am avut norocul de a ma muta intr-un cartier linistit...usor prea geriatric pentru gustul meu ,dar oricum....muult mai bun decat cel pe unde am copilarit. Pana acum toate bune si frumoase, panselute, copacei, liniste etc. Au inceput niste domni sa le dea la mochistofagi ziare ,cum altfel decat... MOOOKAAAA.
Ei si de aici incepe distractia.
Imagine. Cadru larg cu echipa de mumii asteptand rabdatoare si; Deodata...masina cu ziare. Mumiile sarjeaza cu setea aceea ce, din tineretea lor de dorobanti,nu au mai avut-o. Se arunca asa cum ,bravii de ei, plaiesi fiind, se aruncau candva asupra turcilor, polonezilor, tatarilor si orcarui alt neam venit in vizita de lucru pe la noi, pe meleaguri. Era incredibil! fosilele se loveau , se-mbranceau mai ceva ca rugbystii. Reumatism? Artrita? Nici pomeneala de asa ceva in acerba lupta pentru mult ravnita gazeta gratuita. Ai fi zis ca-s numerele de la loto de saptamana viitoare, ultimul pictorial cu Nicoleta Luciu surprinsa in scene pasionale alaturi de Flamingo Girls sau or fi cele mai noi dezvaluiri asupra averii ilicite a lui X, presedinte de comitete si comitii.
Dupa ce decrepitii au terminat razboiul, si-au smuls unul altuia ziarele si hainele, s-au insultat fedeles(ca asa sta bine la imbulzeala) si au plecat chiar pe cand soferul mai baga un vraf de ziare(avea destule in masina dar e mai distractiv pentru neamul lui Mathusalem sa se imbulzeasca decat sa faca o coada frumos organizata ).
Recunosc...am luat si eu unul.
Plicticos, asa cum ii sta bine unui ziar gratuit sa fie. Singurul articol interesant era despre ultima fabrica de braga din Romania, dar nici aceleia nu ii dadeau adresa ca eu si madama sa mergem sa ne cumparam un deca maine de cu dimineata.

marți, 20 aprilie 2010

Masochismul pentru netoti sau arta de a nu reusi cu succes in viata

Imagine, plan larg pe un grup de baieti jucand barbut. El are braila. Miza e buna, il scoate pentru un timp din foame ( orice barbugiu va poate confirma ca mereu doar zarul urmator este cel ce te va scoate definitiv in viata). Tinteste, suteaza si este gooooollll. Zarul e zaaaaar! Acum poate curata de bani pe nerozi. Acum i-a iesit, tataie, ca doar el a avut braila si atunci in gloria-i nesfarsita ce face? Se ridica si pleaca.
Sfarsit de secventa cinematografica.
Un critic de film poate ar juisa necontrolat la asa o profunzime a imaginii...asa o claritate a esecului...asa o naturalete a actorului din rolul principal. Dar numai actorul stie cata munca a incaput in asa un esec, numai el intelege cu adevarat cate sacrificii a facut pentru neactiunea lui. "Am reusit!" isi spune tanarul nostru. "Am reusit sa ratez cu atata claritate, incat niciun blat nu va reusi vreodata sa ma mai spele in ochii mei!" Apoi aplauzele si ur(l)alele spectatorilor si triumful....respectul familiei.
"A fost greu.", poate el sa afirme cu seninatatea unui cuceritor. Si el stie....ca persoana lucida, e dureros de constient.
"Cu asa un esec nu ma voi mai reintalni niciodata in viata".
Generic final. Sfarsit.
Acum treci darcului la munca, dobitocule, si repara ceea ce cu atata sudoare ai reusit sa bulesti.
post scriptum
Pentru cei ce vor sa investigheze prin antiteza arta de a esua va recomand sa catati Dorothea Brande "Wake up and live" si nu faceti ca ea. ( o gasiti pe Scribd si daca tot sunteti acolo lasati si o steluta la Invanndrer de yours truly. )

luni, 19 aprilie 2010

Sugestii pentru iesirea din criza.

De cand mult prea stimatul, onorabilul si censtitul nostru govern a hotarat sa ia exemplarele sale masuri anti-criza. De cand prezidentul republicii malgase Romania si-a demonstrat echidistanta-i exemplara in fata ispitelor si grupurilor de interese, aceasta echidistanta ce l-a transformat intr-un arbitru international mai ceva ca Porumboiu. Am hotarat si eu, umilul cetatean, sa propun o solutie pentru a atrage bani la buget mai ceva ca nurii Nicoletei Luciu.
Taxa pe ipocrizie!
Da...un impozit progresiv, cu cat mananci mai mult dulce turcesc cu atat platesti mai mult. Un fel de taxa pe fast food. EEEEEE??!!!!! Se vede cine a luat mentiunea intai in generala?!!!!
Baiul este ca....prostia e variabila. Adica cand esti prost, cand esti destept. Fluctuatii de amperaj ale iq-ului. Asa ca la prostie nu poti decat sa dai amenzi. Pui radarul (tot are garda radare noi) si pac, ii sari in fata, prostului! Amenda, nenicule! Amenda pentru depasirea limitei de stupiditate legala. Bineinteles ca pentru prostie galopanta se poate merge pana la retinerea dreptului de a mai iesi din casa nesupravegheat, dar sa fim seriosi. Toti suntem "un pic cam prosti, un pic cam prosti. Nu foarte muult."
Ehe! Da' la ipocrizie.....aci e la fara numar! Numai cat dau drumul la televizor si jap, jap am colectat de-un medic. Zici ca nu-i asa?! Cati tarani flausati se dau critici de teatru absurd pe sticla?! La nasul cator carnatari pe centimetru patrat trebuie sa te sui cu scara ca sa te trateze si ei cu un muc? Pai, mai tatuc....la stiri sunt mai multe coarde decat in toata fizichia teoretica reunificata, si la fel ca si coardele fizice si cele de la televizor tot zero valoare intrinseca au. De ce sa nu il taxam pe trombonist, atunci?! Simplu! Mananci usturoi cu Menthos? Platesti un pol! Bagi lupusinfabulisme? Pai esti greu, tataie, asa ca marca banul la buget sa aiba si Vladescu orgasm la pusculita. Cu politicosii e mai mare baiul, ca astia ar trebui sa aiba langa pat un taxator. Respira...plateste. Dar la ei putem sa le dam posibilitate unor rambursari pe ipocrizie reinvestita (pana la urma omul isi castiga si el existenta prin ipocrizie. Cum sa-i iei bucatica lui de ciolanas de la gura? Mandatelul lui?)
Da' pana la urma zic eu....tot nu e bine! Nu, moncher!
Pentru ca iesirea din criza se produce numai in momentul cand omul cheltuieste.
Si daca ipocrizia e impozitata, cum ii vom mai revarsa noi nesfarsitele-i daruri asupra semenilor nostri?!

duminică, 18 aprilie 2010

Festivalul international de gratar viteza"Nicolae Guta"

Cald, soare, primavara.....cintezoii cirip, cirip. Un Vivaldi mai lipseste sau..."il maestro" FLOOORIN SALAM!
Ce este mai divin decat o vrabiuta sfaraind vesela pe langa mititeii de Metro? Decat o bere la doi litri jumatate ( obligat cu oferta...doi litri juma' la pret de doi litri ca doar romanul e bisnisman nu gluma)!
Se stie! La romani le place carnea, vere, multa...suculenta....bine stropita.
Nu cred ca exista sfarsit de saptamana insorit, lasat de Dumnezeu ori Inorogul Roz, in care sa nu sfaraie gratarele.
Cumnate! Indienii aia prin preerie aveau dansul ploii, noi mai bastani....gratarul soarelui.
Eu cred ca e genetic. Parerea mea ,daca mi se permite . Adica cand eram si eu la capatul lumii, intr-un oras denumit si capitala europeana a ploii, ce facea romanul cand scotea si Sorel capatana dintre norisori?! Gospodarea si el ceva la casa asa cum faceau toti vecinii lui scandinavi?! Planta si el de'alea-alea prin gradina ca un emigrant constiincios care tot boceste ca nu are leustean de ala ca la chere maman acasa la Barlad? No fratie.....iei gatu la o punga de carbuni, o aprinzi cu niste rachiu de ala adus pe blatescu din vacanta "acasa", rachiu de-l tii la icoana sa te speli de pacate la praznicele mari de peste an si....baga tata un cotlet de godac, un ciocanel de pui cu mujdei si o berica d'aia la 0.33 pentru lubrifiere. Si daca tot iti marchezi teritoriul cu asa miasme de paralizeaza vecinu mai de dupa fiord..ala de tocmai si-a scos echipamentul si-si monteaza tigla noua pe casa....ala ma de cazu' ca tantalau' de la atata fum...Nu merge si o manea? Curge cumnate ca asa-i de comitet!
Ipocritul de mine...acu' ma dau lezat ca o domnisoara de pension ce i-au cazut pentru prima data ochii pe scarbavnicia grajdarului. Dar ce sa ii fac? Aici nu e acolo, iar vecinul de dupa fiord sunt eu cel de la trei, cel care mi-am scos boarfele la uscat si mi le impute marlea din parcare, cel cu mititeii si ceafa da porc.
Doar o chestie e cu adevarat constanta in aceasta ravisanta intalnire a celor doua lumi:
"O viata mea" cu Adrian Minune si Costi Ionita
Pananana

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Proba pe pomelnice

V-ati intrebat vreodata de ce mama naibii au babele nume de alea ciudate gen: Pachita, Anghelita, Luxa, Tudosia? Eu da! Au nume de genul asta ca sa-si rupa popa limba cand le citeste din pomelnic. Din ciclul Parastas cu Babe va prezint....Pomana se intoarce, in rolul principal tot Babica han.
Dupa ce a terminat de blagoslovit pe acolo prin biserica a venit randul popii Tom cel Mic sa treca la cetire(sic!)....Frate! Ce place cel mai mult romanului? Sa-si auda numele in microfon si de asta da romanul dedicatii. Babei romanesti ii place sa-si auda neamul in microfon si de aia da pomelnice. Ce au in comun baba si chifliu?
Stand eu acolo sa aud pe "Smaralda, Afrodita, Didina, Gherghina...si tot neamul lor cel adormiiiittt" si observ ceva..cand o baba isi auzea strigat neamul brusc se lumina la fata..aparea pana si un zambet stirb de sub mustacioara ei, turna regulamentar cruci la "fara numar" si apoi baga iarasi capul in covor la matanie. Pana si mamaiile alea care stau pe jilt de batrane ce sunt, baga la fel ca de....obiceiul pamantului frate. Bagat'a popa meu pomelnice la greu ...ascultam cuprins de smerenie si de speranta ca, la momendat voi auzi foarte Cehovian, intre Ioan soldatul si Dimitrie preotul si de o oarecare Ileana curva. Macar de un Stalin sau un Ceausescu ( bunica-mea chiar i-a trecut odata la morti pe baieteii astia nevinovati de s-a schimbat popa la culoare cand a citit) dar in van.
Am aprins si eu o lumanare la sfarsit( una la vii si una la morti). In capela mortuara erau trei care asteptau...Azi popa meu avea treaba fratie...bilet de grup pentru vizite in rai.

Pomana sau marimea penisului la babe.

Ce au in comun penisul unui barbat cu pomana unei mamaie?
Marimea conteaza!
Ca sa ma explic...daca pomenile lu' bunica-mea ar fi un penis....bunica-mea l-ar face pe Terente sa planga.
Azi ,pe la scartaitul diminetii, am fost chemat de bunica-mea sa o ajut la carat pomana.
Imagine: Divizia de transport si salahorie a hoardei estice din cadrul clanului Guriencu sub comanda nemilosului han Babica (pe romaneste amarata mea de familie de 5 persoane sub tiranica obladuire a bunica-mii) marsaluia perfect inregimentata catre biserica unde suntem arondati, dotati 'stecare cu doua pungi si( artileria grea) un peu(regionalism probabil pentru lada de plastic) cu pachete de pomana. Bunica-mea plecase dinainte intr-o misiune de distragere a atentiei, dotata doar cu un mic cosulet si o carp'soara cu care sa-si marcheze teritoriul pe masa bisericii. Divizia noastra marsaluia ametita de aburul degajat de sarmalute( eram cam nemancati ca de...e pomana) printre maidanezii turbati de parfumul pulpelor superioare facute la cuptor si... mai ales... sub privirile cam crucise ale vecinilor ce incercau sa citeasca scrisul pe hanoracul maica-mii( Bula...potrivit nume pentru halul cum aratam cu totii) Am fost puternici, am reusit....si nu glumesc...sacosele alea erau a dracu de grele.
Doamne, ce fete au facut babele alea cand am intrat cu totii si am umplut masa. Imagineaza-ti ca te usurezi intr-un pisoar de carciuma...esti multumit...vecinul din stanga ta ruleaza micro si soft...te simti mascul... tu ai asa o mama de " linux"...deodata parcheaza un negru si...tragedie frate...ala sistem de operare no.....de astea.
Cam aceeasi a fost si reactia babelor, cu tot cu pachetelele aduse. Cand am inceput sa punem....."Valoare nu altceva " Eram Guta frate.....mai ceva ca Guta...noi eram Salam-ul bisericii "hadica ca sa zic: jap si salam regheton, cumnate" Babele pe jos...palide de invidie ca n-au si ele atata valoare, bunica-mea cu cosuletul ei...razbunata, isi mangaia satisfacuta peul ca sa le faca in ciuda celorlalte babe.
"Uitati, ma! Asta parastas!"

luni, 29 martie 2010

Bantustan

Ciudat termenul asta, banustan, bantu-om intr-o limba africana oarecare si stan- adica stat in limba Farsi( limba persa daca nu ma insel). O enclava de saracie creata special pentru a purifica o zona de elemente nedorite. Adica niste state nascute in Africa de Sud, in timpul apartheidului pentru a schimba componenta rasiala a tarii. "Muti toate ciorile in bantustane si tara ne apartine. Daca tot avem nevoie de ciori ca sa munceasca, atunci le facem cetatenie de bantustan dar ii lasam unde sunt sa sclaveasca pentru noi asa...fara drepturi!" Cam asta e un bantustan, un stat ridicol, separat artificial de societatea pe care o deserveste.
Ce legatura are asta cu europa secolului 21?
Simplu!
Cartiere de emigranti, tabere la periferia marilor orase,un continent divizat in trei: Europa veche, Europa noua si balcanii. Da ... toate sunt bantustane moderne, in Oslo exista Grønland, in Roma mai arde o tabara. "Hei strainii astia care castiga de zece ori mai bine ca in tarile de unde au venit ar trebui sa fie fericiti! Pana la urma ce conteaza ca ne spala veceurile ori batranii la cur! Castiga jumate cat noi, dar de zece ori mai bine ca la ei in tara! Nu le convine atunci sa plece acasa in cocotierul de unde au venit!"

luni, 15 martie 2010

Cronica unei dezintegrari imaginate

Poate faptul ca m-am lasat de fumat, ori poate ca primavara asta ma face sa ma simt asa, dar....de mult nu am mai vazut atata tranzitie in jurul meu. Serios...mergeam azi cu unul din autobuzele noi, aduse second-hand tocmai din indepartatata Scandinavie, si scartaiau din toti țâțânii. Pana acum nimic deosebit, doar ca am mers cu unul din fratii aceluiasi autobuz de.... Odin stie cate milioane de ori prin Norvegia si....mergeau perfect. In Romania dupa cateva luni de utilizare par ca se darama intr-o depresie ciudat-mecanica pana in maduva oaselor. Suruburile disparusera intre un depou si cine stie ce statie, nimeni nu le inlocuieste...Oricum, m-am simtit intr-un mod tare ciudat inrudit cu autobuzul ala. Amândoi venim de departe, ne adaptam greu si incepem sa constientizam ca aici ne-a fost sortit...intre transeele din asfalt si capatul de linie aflat nu departe de cimitirul Coca Cola (nu radeti, asa se numeste popular cimitirul din orasul meu).
Apoi afara, tranzitia primaverii pe care mediul antropic nu reuseste decat sa o transforme in decrepitudine. Iisuse! Cate gropi pe centimetru patrat avem nevoie ca sa ne dam seama ca un drum e prost?! Am vazut poze ale Berlinului bobmbardat....era mai bine asfaltat ca burgul asta afumat de pe malul Dunarii. Cladirile alea infecte , gri, te fac sa te gandesti cu dor la iarna care ascundea totul sub covor...macar era ascuns. Acum...acum parca sunt pe planeta lui Skywalker asteptand sa plec intr-o aventura spatiala care s-a ratacit intre meteoriti.

miercuri, 3 martie 2010

Crizat!

M-am saturat! M-as satura si cu majuscule, dar degeaba, ca nu se poate sa transmit urlete prin minunatiile tehnologiei.
Azi am alergat, am facut gimnastica si am visat ca un nebun la o realitate mai buna. Am adormit cu gandul la Bergen si m-am trezit cu gandul la frigiderul meu. Ambele vise au fost goale, inutil de goale. Eu sunt tot aici, tot somer, Bergenul e tot la capatul lumii, iar eu...cel putin pe o perioada de timp sunt blocat aici.