De ceva zile mă cultiv măi cititorule mai ceva ca păpușoiul în Caracal Așa mă cultiv de tare că dorm pe sol de acuma. De deștept ce mă dau, nu-mi mai ajunge să cetesc vericule așa că și ascult cărți ...ca studenții la litere de la universitatea din Tirana.
Cetii eu un Pușkin ,băi nene. Și încă ceva bun....apoi ascultai și o "Portocală mecanică". Sincer să fiu am vrut să citesc Portocala mecanică și să ascult Pușkin dar de...Pușkin a murit mai de mult. Ori și cum... Cultivând eu niște culmi ale intelectului am descoperit ce probabil știu și alții. Undeva, în scurtul răstim trecut între 1840 și 1960, literatura s-a schimbat mult. Atât de mult încât mă întreb ce ar întelege Pușkin din portocala mecanică.
Despre Pușkin se știe că era ușor mai sensibilos la mânie...de asta a avut și 20 și ceva de dueluri(a și murit într-unul), despre Buregess se știe că și-o cam lua de la toți. Ei..de la cine era mai normal să am parte de violență?
Ca mulți tineri din romania și eu am trăit epoca distopică a adolescenței post decembriste, parcă ma și vedeam pe străzile cu blocuri ale portocalei, în parcurile din centrul orașului...dar descriptivismul violenței....Vericule!
Nici dacă decriam un meciul legendar Rumble in the jungle dintre greii greilor nu aveam nevoie de atâtea detalii.
Cât de rău și-a luato ăsta ,frate, să ajungă așa?
Romanul lui Pușkin a fost revelator...l-am mâncat direct de pe Kindle, nu am apucat să-l citesc de ce repede l-am sfârșit...Portocala a fost...
A fost interesant scrisă, de un profesor de lingvistică, un studios și un maestru al condeiului dar fără flacăr internă atât de vie rusnacului. Luptele lui erau însiropate de sânge, muzica lui era erudiită iar argoul creat din cockney și rusă î-și poate atinge tot potențialul doar în engleză. Dar romanul rămâne incomplet.
Undeva...cineva...a ajuns la concluzia că poți avea literatură doar din noanțe puternice.
Ceea ce î lipsea cu adevărat Portocalei ieste armonia aia pe care Pușkin o are din condei, e pe bune. Și când sunt spânzurați, eroii lui Pușkin au mai multă trăire în ei decât malciky Portocalei.
Pușkin nu are metafore urlătoare, ca niște diamante în balegă, are armonie care nu lasă textul să coboare și pâna la urmă ritmul face muzica.
Așa că...ascultați Fata căpitanuli de Pușkin și citiți portocala mecanică.
Prima acoperă niște trairi în spatele unor filosofii/ideologii în timp ce cealaltâ ascunde niște filosofii în spatele unor trăiri.
Îmi las cetitorul să se decidă ce temperatură î-i are sângele în venă
St Lucia Buns
Acum 3 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu