Bloglines

duminică, 27 septembrie 2009

Candidoza electorala

Credeam ca inventarea prezervativului a fost un factor determinant in scaderea frecventei bolilor venerice.....m-am inselat. Alaltaieri, la un targ de joburi, taman pe mine s-a nimerit sa incerce sa ma contamineze cu candidoza (sic!) ei o doamna europarlamentar. Voia sa ma inoculeze cu bacilul prezidentiabilului ei pe linie de partid , sa ma infecteze cu aspectele extraordinare ale unei vieti in Romania si asa mai departe.....Ce bine ca port mereu la mine un prezervativ pragmatic si o fotografie mentala cu felul in care arata viata pe care o iubesc....cea de norvegian.
Dupa o discutie relativ scurta in care am insultat-o cat am putut pe doamna aceea, fara insa a folosi cuvinte mai vulgare decat demagogie, minciuna, distrugere, m-am simtit muult mai bine.
Nici nu conta ca nu am reusit sa imi gasesc un job, nici macar faptul ca acela a fost un targ de joburi unde nu se gasea niciun job.....pur si simplu faptul ca i-am spus unui politician ca eu pot sa imi dau seama ca ea ma minte de la simplul fapt ca ea deschide gura m-a facut sa ma simt, intr-un mod stupid, mult mai bine.
Pacat ca era o femeie....ca parea scuturatica( probabil ca isi ascundea laturile in esarfa aceea rosie pe care o purta la gat dupa modelul insotitoarelor de zbor de la companiile ieftine), mi-ar fi placut sa fie barbat...fostul meu sef PDL-ist ar fi fost perfect ca sa ii demonstrez cu adevarat aprecierea mea si sa ii f.t un pumn in gura.
Dumnezeule ! Ce urasc blestematiile astea numite campanii electorale...ne infectam cu totii cu idei dubioase de la aceleasi curve batrane care au fost retusate cat sa nu mai para desuete. Ce tampenii ni se sevesc de catre aceste curve, ne lasam angrenati, discutam si in infierbantarea noastra uitam prezervativul pragmati sau chipul mental al vietii noastre adevarate si ne lasam vrajiti. Ce vexate sunt aceste pasari de noapte !
Stiu sa ne daruiasca vapori cu o maiestrie care sa faca pana si nasul tocit al unui roman trecut prin viata, sa creada ca in fata lui sunt lucruri concrete si apoi, dupa ce te-ai daruit cu un zgomot sec de stampila ce loveste hotarat foiata de hartie ieftina...felicitari! Te-ai ars frate!
Tratamente costisitoare si mai ales dureroase cu pilule ultraconcentrate de realitate cruda, clisme cu aparat birocratic si mai ales supozitoare cu fiscalitate ridicata...cele mai usturatoare din cate am cunoscut pana acum.
M-as fi hotarat sa nu merg la vot in anul acesta...sa practic abstinenta ca cea mai buna protectie, dar mi-am amintit ca un vot neexprimat este doar un alt vot furat. Pana la urma si bunicul meu a votat la trei luni dupa deces, sora mea a votat in doua orase in aceeasi zi si fara sa se deplaseze. Eu oricum as fi fost usturator de iubit in posterior de catre aplaudacii cutarui si cutarui partid, asa ca m-am decis sa fac altfel.....Curvo, eu imi anulez votul. Vin din respect pentru unchiul meu de la Timisoara, impuscat si apoi batut in beciul securitatii. Pentru strabunicul meu, mort de TBC dupa o vacanta prelungita intr-un lagar de concetrare sovietic, vin din respect pentru mine si aduc si o tusiera...cat sa ii votez pe toti aplaudacii aia suferinzi de candidoza.
Pana la urma...eu tot nu am job, in Norvegia inca nu m-am intors.....F.t eu...dar am impresia ca tot pe mine ma va ustura anusul la sfarsitul acestor alegeri.

luni, 7 septembrie 2009

Molvînia

Ati auzit vreodata de un taram atat de magic incat nu a fost atins inca de tehnicile dentare moderne?
Haihui pe net am dat de un ghid de caltorii spre aceast juvaier al Europei de est, un pamant unde drumurile sunt sublime(lipsind cu desavarsire), iar oamenii inca mai au pana ce vor contribui la gaura din stratul de ozon prin folosirea de produse nocive ca deodorantul. In acest loc minunat a fost inventata tusea seaca, o desoperire perfectionata in decenii de industrializare fortata fara nici cel mai mic respect pentru ecologie si care, totusi, a reusit sa pastreze populatia adanc inradacinata in obstea sateasca de provenienta, o populatie pura in simtire care refuza cu obstinatie alterari ale modului de viata ancestral din cauza giumbuslucurilor moderne ca periuta de dinti, sapunul parfumat sau (marele satana) apa din parete.
Aceasta tara este o democratie in devnire condusa de oameni luminati (habitaclul bolizilor germani este dotat cu o groaza de luminite ca sa stii de ce te lovesti cand iese ditamai craterul din autostrada Lunii) , alesi prin vot democratic de catre semenii lor politicieni si care nu au ca menire nimic altceva decat interesul personal (caci un popor tarieste cel mai bine prin reprezentantii sai).
Ghidul turistic lauda ospitalitatea poporului acesta, viteza cu care blanzii bastinasi te usureaza de bagaje la aeroport. Nevoia aproape compulsiva a taximetristilor patrioti de a-ti oferi un tur al orasului-capitala chiar daca tu voiai doar sa ajungi doua strazi mai incolo, hotelurile luxoase unde patul apartine doar tie si celor 1000 de plojnite cu care il imparti pentru pretul modic al unei cazari in.....Paris (la patru stele).
Sa nu uitam de cultura acestui popor, muzicalitatea sa innascuta si cu care iti poti clati urechile la fiecare intersectie, fiecare geam de palat sau vila si de ce nu....chiar de la fiecare telefon mobil caci localnicii in perpetua lor sete de absolut muzical desconsidera inventii invechite precum castile pentru auditie personala.
Aici viata este cu adevarat respectata! Fauna zburda fericita prin tomberoane, iar pescarii ocrotesc natura eliberand ceea ce nu le foloseste in congelatoarele lor, ca nu cumva pestele sa se imbolnaveasca de ceva din cauza apei cristaline de combinat siderurgic.
As putea continua la infinit despre acest loc minunat...sincer ma fascineaza in eternitatea lui. As vrea sa ma duc in vacanta acolo, sa ma relaxez de la slujba mea decent paltita , de la strazile astea plictisitor de netede si de la liderii astia denaturati ce nu stiu decat sa ofere ceea ce au promis!
Dumnezeule, ce iad poate fi o tara civilizata!

joi, 20 august 2009

Legea de fier a oligarhiei

Rasfoind pe net dupa ceva surse de documentare pentru postarea mea precedenta, am descoperit o lege interesanta....Legea de fier a oligarhiei... Aceasta lege a fost formulata de Robert Michels, un socialisto-corportist englez pe la inceputul secolului trecut si spune foarte simplu ca: orice forma de guvernamant devine cu timpul o oligarhie.
A observat careva ca domnii care candideaza la alegeri sunt mereu aceiasi? Banuiesc ca da...altfel as avea de inteles ca traim intr-o societate de tampiti ce nu se prezinta la vot pentru ca e vremea proasta.
Domnii acestia care castiga mereu alegerile capata din ce in ce mai multa putere pana ce ajung sa domine viata politica.
Un exemplu...oamenii care erau in preajma lui Iliescu si Roman la faimoasa conspiratie din decembrie. Majoritatea au diparut cu timpul, dar acei leaderi carismatici, ce au reusit sa se evidentieze, au capatat tot mai multa putere pana au ajuns o institutie in ei insisi. Cum ar fi domnul (sau tovarasul) Ion Iliescu. Ei bine...pe masura ce acesti leaderi capata putere, se apropie tot mai mult de varful unei piramide birocratice unde circuitul deciziei este unul descendent (de la varf spre baza, ca in orice dictatura), factorul decizional are puterea de a demite, amenda si mai ales promova membri ai birocratiei de sub el astfel in cat sistemul devine tot mai monocrom deoarece birocratii promovati au afinitati comune cu seful lor. Practic dam nastere unor mici dictatori cu apucaturi despotice in sanul unei democratii care capata tot mai multa putere pana ce devin......birocratul suprem, iar cand asta se intampla...se cheama autocratie deoarece un birocrat cu putere si bineinteles bani( moneda aceea aflata la paritate cu puterea) stapaneste/conduce un grup de altii ca el ce au ca prioritate pastrarea puterii si ca scop urmator cresterea feliei de putere pe care o detin. Ei bine...pana acum toti politicienii sunt doar nistre monstri ahtiati de putere, dar nu trebuie sa fie neaparat asa....si politicienii pot porni la drum cu bune intentii, doar ca pe masura ce capata putere se cred tot mai indispensabili( unii ajung sa se creada vitali). Sincer sa fiu, eu, ca unul care a trecut prin vreo doua partide ca membru la liga juniori( sau organizatie de tineret) pot sa jur cu mana pe cartea sfanta a........religiei mele ca cei ce trec de primele trepte sunt deja viciati si capata mentalitate functionareasca.
Dumnezeule! Ce tablou apocaliptic am schitat! Problema este ca solutia, la randul ei, este tot un generatoare de probleme...urcam pe scara sociala, cu mare viteza, a unor noi birocrati care se substituie celor vechi.
Teoretic este simplu....si eu ca si multi altii am crezut in papa Traian, am luptat pentru el in doua campanii( am fost si un arnaut bun, am incasat si cativa banuti pentru asta, dar am facut-o mai ales din convingere),acum insa...si el este ca ceilalti, iar aparatcik-ni lui(aparatul sau birocratic intr-o rusa sovietica recitata dupa ureche) s-au dovedit la fel ca ceilalti.
Unii simpatizanti ai lui Michels considerau ca solutia este iesirea din pasivitate a masei populatiei...noi votam si protestam activ atunci cand ei fac misto de noi....insa ca noi sa votam...nu trebuie sa avem si pe cine?

marți, 18 august 2009

Cand s-au intors fanariotii???

Daca cineva ar cauta prin cărţile noastre de istorie ar descoperi o epoca extraordinar de asemănătoare cu a noastră.....epoca fanariota.
Cu toţii am învăţat despre acea epoca....vremea cand in limba romana a patruns mirobolantul cuvant ciubuc. Epoca cea mai sumbra a istoriei noastre ca popor...
Am terminat de curand o carte a lui N.Djuvara care taman de epoca aceea se preocupa...ghici ce!
Traim la fel! Cupeurile de lux aduse cu mare cheltuiala de la Viena au fost inlocuite de masini nemtesti ce ruleaza pe aceleasi drumuri inexistente( unele inca mai poarta denumirea de poduri), harababura arhitecturala este aceeasi.....ce s-a schimbat?
Acum nu mai avem turci sa colecteze tributul.....nu mai avem greci care sa ne jefuiasca, avem ceva mai grav...romani cu aceleaşi tendinte!
Oricat de rau a fost sub fanarioţi aveam o scuza! Strainii sunt de vina! Dar acum?
Functiile publice se cumpara in continuare (un post de bibliotecar in orasul meu de provincie pleaca de la 2000 de ron), puterea este mentinuta tot prin arnauti( majoritatea nu erau albanezi, ci romani) acum insa ei se numesc activisti( cine a fost intr-o organizatie de tineret a vreunei formatiuni politice ştie cu cat este plătită ziua de campanie si racolarea de noi cadre).
Pana si sistemul de clan si clica atât de înrădăcinat in zona balcanilor de sud s-a pastrat intact. Uitati-va cati veri, mătuşi si alte nemuri exista in instutiile statului!
Problema cea mai mare este, din punctul meu de vedere, bineînţeles, faptul ca si actuala casta politica se comporta tot ca o forta de ocupaţie.
Mai este ceva...in istoria noastră ca naţie, noi nu am cunoscut democraţia reala decât in perioada de coagulare a statelor medievale si atât....apoi a urmat domnia autoritara a domnilor si republica aristocratica impusa de boieri si marile familii politice.
Acum aristocratia s-a dus( sa nu insultam sângele albastru considerând ca vreunul din clanurile actuale se pot numi nobili sau măcar boieri) ce a mai rămas este o mână de plutocrați ca să nu insultam oligarhii ruși comparându-i cu Radu Mazăre și compania.
Eu aș vrea să știu doar atât...fanarioții au plecat vreodată? Dacă da.....când s-au întors?

miercuri, 22 iulie 2009

Alergie

De cand ma stiu sunt alergic la ceva, prima data am fost alergic la puful de plop, apoi m-am upgradat la polen....acum sunt alergic la Romania. Sunt alergic la prostia crasa care ne conduce tot mai tare spre dezastru, sunt alergic pana si la frumusetile autohtone care se fâțâie vulgar si carnal prin fata mea insultandu-si feminitatea, dar in acelasi timp considerandu-se doamne. Sunt alergic la cat de banale au putut deveni alergiile mele in masa polulatiei, cati alti bolnavi de Romania exista in jurul meu urlandu-si alergiile si nimeni nu descopera niciun tratament si mai ales nimeni, nici macar acesti bolnavi autentici sau inchipuiti, nu fac nimic pentru a-si steriliza mediul ambiental de acesti factori alergogeni.
Daca intrebi un tanar de Miorita si de ciobanul cu oaia lui, automat vei avea un raspuns( sincer) care numai laude nu aduce spiritului creator, oii credincioase si in unele cazuri nici macar maicuta batrana nu scapa fara o portie mare de displazie de sold.
Cu toate astea, aceiasi comentatori traiesc in determinismul lor oriental si exclama in rafale ca de stranut....."Asta-i Romania....n-ai ce sa-i faci!"
Da, asta este Romania si tot ce ramane de facut este sa cumparam bilete de autocar spre Vest. Sa mergem acolo si sa ne trezim visand la sarmalele de acasa, la gramezi de pepeni la un pret de nimic, la prietenii si berea din spatele blocului, cu care uzi un gratar de ceva de care esti sigur ca nu a murit dupa normele europene. Unii se apuca si construiesc o mica Romanie pe cate un cioc de munte din Norvegia, planteaza vita de vie intr-un oras unde ploua cam cat in Romania sud-estica de unde au plecat intr-un deceniu. Faci muraturi si surmenat de dor te intorci acasa. Surpriza.... Nu mai esti balcanic! Circulatia este infernala, caldura sufocanta, iar ignoranta...DUMNEZEULE!!!!!!!! Cata ignoranta!
Nu esti estic prietene, dar nici vestic nu ai devenit! Nu esti pajura de pe steag, dar nici leul atat de drag heraldicii popoarelor germanice...Ce esti? Ce mai ramane din tine decat un amarat de grifon agatandu-te de imaginea idealizata a unui Est si a unui Vest contopit.

duminică, 28 iunie 2009

Unei stimate doamne Robinson

A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti o mama, mama lui Luci, sau cum obisnuiam sa spun cand stateam inca la mine in cartier...."Mama, ce buna e!"

Ca sa ma fac inteles...eu sunt un barbat...inainte de asta am fost baiat...inainte de asta, am fost spermatozoid.....inainte de asta......habar nu am. Oricum...de cand ma stiu eu am avut o afinitate pentru tinere domnite undeva intre 16 si 25 de ani, aveam mereu impresia ca o femeie devine cu timpul din must direct otet odata cu trecerea timpului. La mine in cartier nu existau doamne bine, ii auzeam pe betivii de la carciuma ca o cutare ori cutare gospodina grosiera ar fi buna de.....procreat, dar aceia erau betivi cu nevoi animalice pe care o balabusta taranoasa pana in cel mai carnal si celulitic ciolan al ei ii satisfacea pe deplin....apoi s-a mutat ea. Mama lui Luci.

Ce sa va spun....ca arata la fel de apetisant ca un pahar aburind in care un adolsescent tarziu si-a putut turna dorintele rosii ca un vin de porto? ca o femeie poate sa trezeasca pasiuni cu un zambet sau ca pielea ei de femeie intretinuta miroase a creme florale in timp ce mainile femeilor ofilite devreme mirosea a soda furata din combinat ?

Cate nopti adolescentine nu m-am incalzit in fantezii cu mama lui Luci, m-am imprietenit pana si cu Luci, un adolescent tern si cam plicticos, dar buna companie la un pahar de vorba udat masiv cu muzica lui Liviu Vasilica.

Ieri m-am dus in vechiul meu cartier sa imi ajut un tovaras sa se mute...cartierul meu nu ar avea farmec daca adolescentii lui ar creste si ar imbatrani pe strazile unde odata jucau fotbal si se chelfaneau fara cine stie ce motiv acatarii. Doaman mama lui Luci urca pe aceleasi trepte plimband acelasi catel prietenos, cu acelasi zambet felin stralucindu-i in ochi. Mi s-a spus de catre diversi prieteni mutati din cartier pe la puscarie sau mutati de tot la "casile" lor ca ea nu mai e asa cum era, ca o cutare sau cutare parte anatomica nu se mai ridica la standardele de frumusete si fermitate pe care ea insasi le-a impus in cartierul cu gospodine ciolanoase , mirosind a desuetudine.

Eu nu ii cred, poate femeia asta a carui nume nimeni din cartier nu l-a retinut vreodata si care l-a facut pe plictiocosul ei fiu unul din cei mai cunoscuti pusti de pe strada, nu mai este vinul acela rotunjit de trecerea timpului. Poate ca doamna Robinson al carui nume "de tanti" nu am avut nicodata curiozitatea sa il citesc pe usa de la etajul de deasupra mea nu mai e asa de licoroasa dar acum am savurato ca un cogniac prea scump ca sa il bei cu adevrat si il gusti imaginar de pe raftul unui local cu fite.

Multumesc doamna mama lui Luci, multumesc pentru ca m-ati invatat ca o femeie e un cogniac cu care nu te imbeti, ci pe care il savurezi. Va multumesc ca mi-ati dat speranta usor naiva ca nu orice boboc tanar de care te indragostesti devine o gospodina ciolanoasa si desueta. Va multumesc pentru ca mi-ati incalzit adolescenta cu imaginea unei femei frumoase atunci cand aveam acces doar la fete frumoase cu un sarm naiv si superficial.

duminică, 21 iunie 2009

De'a baieteii si fetitele

Un baietel si o fetita stateu goi intr-un pat la cresa. Fata ii spune baietelului:"Stii...eu sunt fetita!" baiatul mirat ii raspunde:"Eu sunt baietel!!" "Dar cum iti dai seama?", il intreaba ea. "Pai sub paturica....." Fetita curioasa baga capul sub paturica si iese rosie la fata. "Da! Esti baietel.....ai sosetele albastre!"
Citeam mai de mult la Mircea Eliade despre riturile de initiere la triburile de munte din Papua Noua Guinee, astazi ma uitam la televizor(ca sa mai scap de Udrea si comisia ei) la un rit de initiere la un oarecare popor din inima cea neagra a africii. Dincolo de exotismul aferent ritualului de salt peste vaci si ungerea unui falus de lemn cu lapte se ascundea altceva, trecerea unui baiat la rangul de barbat. Daca acel tanar nu ar fi reusit sa sara peste spinarile acelor vaci el ar fi fost considerat un paria nu un baiat, barbatia este o incercare la care ai drept o singura data in viata.
Dar ce mai este un barbat acum si aici...in inima mai putin neagra a Europei? Care mai sunt ritualurile noastre de initiere?
Pe vremea tatei si a bunicului ritualul era simplu...baiatul, cu un geamantan de lemn, pleca la oaste iar atunci cand se intorcea era considerat barbat. Treceau 4 ani pe atunci pentru acel ritual de initiere, apoi au trecut doi, apoi unul, ca intr-un sfarsit sa se desfinteze de tot.
Cum mai devenim noi barbati acum? Poate nu mai devenim...poate murim baietasi de cartier.
Problema cea mai mare a barbatului este o criza de identitate...el se naste din femeie. Baietii sunt in general ai mamei asa cum fetele sunt ale lui tata dar la un moment dat el trebuie sa invete sa fie barbat. Un barbat nu se naste...el este creat din pasta moale pe care o reprezinta baiatul. Este mulat din experiente de viata....pana la urma femeile pe care le-am intrebat mi-au spus mereu ca semnele usoare de maturitate constituie ceva atragator si nu fata curata a unui mucea.
Daca un baiat se uita la televizor acuma si cauta modele masculine ce poate alege?
Mutu metrosexualul, Rambo sau un cantaret de hip hop luat aleatoriu? Pana si cantareti astia de hip hop au ajuns de cacao! La inceputuri erau gangsta, acum se vor cu totii pimps! In loc de povesti transpuse pe muzica avem fufe care se bataie pe versuri stupide de cate unul juma de marafet.
Metrosexuali cred ca au fost abominatia masculinitatii, o stratagema care avea ca sungura menire sa faca sexul(cica) tare sa cheltuie precum sexul moale, pana la urma traim intr-o economie de consum...trebuie sa consumam!
Van Dame sau Rambo? Hai sa nu fim ridicoli!
Atunci cine? Au mai ramas tati...dar asta este pentru o alta postare.
Daca vreo careva ajunge din greseala sa citeasca postarea asta si gaseste in societatea actuala un ritual de maturizare ta rog sa mi-l scri..serios as vrea sa mai gasesc si eu unul.