Niste taran(oi)

Nu! Nu a mai scris tovarasul Sararu un nou roman proletcultist, desi este vorba de cultura proletariatului.
Mai precis,despre arta si muzica unei vajnice vladite a proletariatului, SOFERII de tir.
Azi, bucurandu-ma de o minunata vreme norvegiana (dar la stipendiu romanesc), am hotarat sa ma inveselesc cu ceva blue grass. Asa ca am dat drumul la mp3 playerul meu lipit cu scotch si baga, frate!
Pentru cine nu ma cunoaste (DE PARCA CINEVA CARE NU MA CUNOASTE AR CITI ASTA).
Eu sunt Shrek, the original, placut ca un arici cu care vrei sa te stergi la fund, educat ca un pui de combinatist cu facultate si dulce ca sarea de lamaie in ciorba de potroace. Nu e greu sa-ti dai seama ca si eu sunt un fel de taranoi (doar tata e nascut la Calimaneasa in dealurile covurluio-vrancene) si ca orice taranoi (desi prefer denumirea de salbatic) am finetea unui ciocan peste degete.
Printre melodii sunt mai multe care mi-au atras atentia, dar una mi-a amintit de un episod trait acum cateva statii in urma pe drumul vietii mele.
Cu ceva vreme in urma am fost sa-mi ajut un prieten blocat pe camp langa cartierul Cantemir.
Omul e tovarasul meu din copilarie, am fost la furat, la baut si la fete impreuna. Ce mai conta ca era noapte si el era la furat de cablu in camp. Eram tineri pe atuni....
Dupa ce am distrus o dacia papuc , ne-am umplut de namol si am carat pe camp schelele de la cartierul inca semiconstruit. Am reusit sa salvam masina lu' tac-su si sa ovalizam o janta, ne-am matolit putin si am mai adaugat inca un nod pe funia prieteniei noastre.
Tipul s-a insurat, ca si mine, inca nu are un copil ca si mine si a ajuns sofer pe autobuz.
La el am auzit prima data melodia asta.
Are profunzimea intelectuala a unui gandac decervelat, dar la ce te poti astepta? "Pana mea, fratie! E de soferi, pulica!"
Ei....la asta.
Am ascultat-o de zece ori azi. M-a atins la glanda. M-a facut sa ma visez un Odiseu al soselelor grabindu-ma de la lungul meu traseu Troian inapoi la Penelopa mea usor kitsch-oasa care ma astepta in curtea casei, tesand firele de tochitura fierbinte cu itele de bericica rece.
Las pe altii sa hotarasca ce prefera...eu unul ma asez langa nevasta-mea si-mi mangai six pack-ul meu burdusit cu mamaliguta calda si visez la autostrazile ce i se pierd pe umar.
Asfalt uscat, cetitorule !

Categories: Baștanisme, nimic important