Munteni

Mereu fugi. E normal! Toti fugim...gafaim pe dinauntru in caldura bolnava a orasului.  Sudoarea de animal curge imperceptibila. Cusaca noastra nu mai are bare ci geamuri termopan si aer conditionat, Ingrijitorul vine, Tine in mana plicul cu promovarea , toti urla ca la comanda, sar prin cercuri de foc si-si deschid  larg creierii ca el sa poata privi inauntru.

Toti fugim. Intr-o zi ideea te inteapa. E ca un purice. Un parazit ordinar pe care natura l-a lasat acolo ca sa-ti arate cat de sanatos esti."Uite maimuto! Uite-l ce unflat e! E asa pentru ca si tu esti gras si frumos."  

  Te speli dar ideea se incapataneaza sa ramana agatata de tine si se ingrasa din eul tau ala civilizat ce transpira in tricouri de bumbac indian.  Parazitul filtreaza civilizatie asa cum un rinichi filtreaza sange. Uni au noroc si morga lor face parazitul sa se pietrifice, ca si calusurile de pe pumnul unui karateka ce nu s-a batut niciodata pe strada. Parazitul ramane atasat. ei se plimba incet prin parcuri ca si cand ar duce parazitul la priveghi. 

   Altii sunt muscati adanc, intercostal, si ii doare ca un croseu de libertate la ficatul ratiunii. Cad, respira greu si-ar dori sa lesine ca sa nu mai trebuiasca sa se ridice din pat pentru inca o zi la birou. 

  Mai exista si norocosii, cei ce fug in munti si nu se mai intorc niciodata. "Lasilor!" Se striga dupa ei."Veniti inapoi! Am paritat atata pe voi! Cine va platii parintilor vostri sutele de sperante? Societatii urmele de sezut de pe banca a 4a de la geam, doctorului care va nascut pensia lui cea mizera?" Par apucati, loviti de streche in moalele capului cu un ciocan in forma de buze de adolescenta. Aia sunt cei pierduti pentru civilizatie. Aia saracii sunt animalele  re-inomenite.

 Cuvantul de azi este fjel-munte.

Va doresc fuga placuta.