Salcii de piatra

Am iesit la pescuit in delta stancoasa. Vanturile tetonice strambasera deja trestiile de patra si le incremenisera asa pentru ca vanturile tectonice sufla atat de incet incat dabia fac valuri in lanurile de piatra sculptata.
Am pescuit macrou asa cum inaintasii mei  au pescuit  scrumbie prin delta de stuf. Am intins setci, am pus pripoane si apoi am bagat betele in ghiolurile adanci pe care pescarii locului le numesc fiorduri.
  Am avut captura bogata, am baut si am sarbatorit cu vin de afine si rachiu de cartofi ca al localnicilor, la televizor se auzeu stirile despre presedinte iar pe gratar au sfarait mititeii.
Am glumit, am ras, ne-am bucurat iar apoi ne-am incins in vesnica disputa Nastase-Basescu. Tarziu ne-am culcat doar ca sa decoperim dimineata ca MicroRomania pleca pe la amiaza, cu autobuzul de Bystajon. Ne-am luat la revedere...Ne-am pupat dulce si apoi am emigrat inapoi in realitate.
 De pe fiord i-mi amintesc de plaurii aia greoi ce asteptau sa fie impinsi de vantul teluric, de salciile inalte de pe malul orasului. Azi am urcat pe una, ce-a mai semeata...aproape 1000 de metri. M-am minunat de frumusetea peiajului si de satul intins ce stralucea  in vale. Am asteptat...aerul nu a mirosit a paine de casa de aia cum facea matusa mea Paula de la Chilia Veche ci a flori de turba...merg si alea...
Cuvantul zilei este frihet.
Libertate.