Bloglines

vineri, 27 iulie 2012

Despre deconstructivism

  Cica filosofia e vesnica, au spus ei, cica nu a inventato nimeni. Ea, filosofia, nu este asa o voga precum este frumusetea, care vorba aia...e o moda, iar Venus din Milo e doar o moda de pe vremea grecilor. Da! Un moft interschimbabil cu absolutul. Un fel de stejar ce face puf de plop sau iubire in care nimeni nu-si priveste frumusetea din ochii celuilalt. Da. Filosofia e vesnica. Deconstructivismul e vesnic caci grecii au deconstruit ca niste nebuni frumusetea pana ce din ea a ramas absolut nimic iar Venus din Milo e doar un capriciu aproape biologic sculptat , un fel  de coral.
   Da! Doamna fara maini trebuie combatuta! Exorcizata din femeie ca pe un demon exploatator. "Sa se scoata marmura de sub pielea noastra laptoasa!" urla turbate feministele. "Barbatii sa nu mai faca dragoste cu fizicurile noastre! Barbatii sa ne iubeasca pentru ceea ce suntem!"  Iar filosofia e vesnica in piepturile lor descorsetate de frumusete. "Trebuie sa intelegi ca nu e un mizilic." I-mi explica. "Deconstructivismul exista! Desconstruiesti totul.Sa nu te opresti. Continua! Desconstruieste si mai adanc. Scoate marmura de sub piele, oasele din ramurile de mar si aerul din frunzele plantei de aprtament. " Femeia nu e un trandafir! Nu o mai trata ca atare pentru ca esti un prost! Femeia e puternica precum un maces care face nuci de cocos."
   Nu trebuie radacini in deconstructivism! Radacinile te opresc din deconstructie...sunt niste bosoni ai lui Higs in care te impiedici cand il alungi pe Dumnezeu din Eden. Nici eden nu trebuie caci balega e singura care ofera un mediu cu adevarat curat pentru dezvoltare si arunca in alta parte ghinda aia caci nu-ti trebuie. "Ce Dumnezeu! Nu sti ca filosofia e vesnica?" A urlat ea lundu-mi ignoranta si scrantindu-mi-o la spate ca un judoka olimpic.
  M-am lasat pagubas cu frumusetea mea trecatoare . Am apucato pe venus de talia ei desueta si am plecat cu ea la subrat. " Este atat de incuiat!" Am auzit in urma. Am virta la stanga si am avut grija sa nu calc in deconstructia pe care un filosof turmentat a scapato chiar in mijlocul drumului.  Sper ca cineva  o sa curete filosofia de pe carosabil.

joi, 12 iulie 2012

Munteni

Mereu fugi. E normal! Toti fugim...gafaim pe dinauntru in caldura bolnava a orasului.  Sudoarea de animal curge imperceptibila. Cusaca noastra nu mai are bare ci geamuri termopan si aer conditionat, Ingrijitorul vine, Tine in mana plicul cu promovarea , toti urla ca la comanda, sar prin cercuri de foc si-si deschid  larg creierii ca el sa poata privi inauntru.
Toti fugim. Intr-o zi ideea te inteapa. E ca un purice. Un parazit ordinar pe care natura l-a lasat acolo ca sa-ti arate cat de sanatos esti."Uite maimuto! Uite-l ce unflat e! E asa pentru ca si tu esti gras si frumos."  
  Te speli dar ideea se incapataneaza sa ramana agatata de tine si se ingrasa din eul tau ala civilizat ce transpira in tricouri de bumbac indian.  Parazitul filtreaza civilizatie asa cum un rinichi filtreaza sange. Uni au noroc si morga lor face parazitul sa se pietrifice, ca si calusurile de pe pumnul unui karateka ce nu s-a batut niciodata pe strada. Parazitul ramane atasat. ei se plimba incet prin parcuri ca si cand ar duce parazitul la priveghi. 
   Altii sunt muscati adanc, intercostal, si ii doare ca un croseu de libertate la ficatul ratiunii. Cad, respira greu si-ar dori sa lesine ca sa nu mai trebuiasca sa se ridice din pat pentru inca o zi la birou. 
  Mai exista si norocosii, cei ce fug in munti si nu se mai intorc niciodata. "Lasilor!" Se striga dupa ei."Veniti inapoi! Am paritat atata pe voi! Cine va platii parintilor vostri sutele de sperante? Societatii urmele de sezut de pe banca a 4a de la geam, doctorului care va nascut pensia lui cea mizera?" Par apucati, loviti de streche in moalele capului cu un ciocan in forma de buze de adolescenta. Aia sunt cei pierduti pentru civilizatie. Aia saracii sunt animalele  re-inomenite.
 Cuvantul de azi este fjel-munte.
Va doresc fuga placuta.

miercuri, 11 iulie 2012

The cobels

Este ceva legat de strazi. De numele lor, de pietre. Este ceva legat de locul unde te formezi ca om, ca reputatie. Marii campioni ai boxului au avut zeci de meciuri acolo inainte sa paseasca  intr-un ring. Pe  acolo a curs revolutia ca un dop de sange spre un posibil atac cerebral. Afluenta le infunda cu masinile luxoase, mirosind a colesterol .Saracia ce le lasa pustii de pasii fugiti departe, la munca. In Cartierul de Est erau de toate felurile. La Doi Plopi era o ulita ce se varsa intr-o strada betonata asa cum bunicii se revarsa in nepoti. Ce campioni s-au nascut acolo. Dupa ceva prea multa pileala ce meciuri se mai incingeau!  Cati campioni si-au gasit acolo sfarsitul...un pahar de votca ieftina si o tigara de aia moldoveneasca ce alunga si tantarii. Prin Tiglina trei a fost candva piatra cubica si strazi inguste ca venele unui pubescent ce a erupt in crestere undeva prin '90. Acum cartierul e batran, anchilozat de masinile straine ale pustilor de ieri ce inca mai vin in vacanta. "Sar'mana mamaie! Ce mai faceti? E bine afara bre...e bine...Mai ai oleaca de bors de'a matale? Ce mult mi-a lipsit!"
  Acum sunt autostrazi ce duc departe la munca, prin tari  invatate jucand T.O.M.A.N.A.P. cu ceilalti din cartier in timpul vacantei de vara. Vacanta aia cand Romania a ajuns in sferturile de finala si strazile au erupt de mandrie. Prieteni  "de la bloc" sunt peste tot prin europa.  Vizitam. Intreagul continent este o mare strada parcursa in lung si lat pentru amintirea comuna  a felulului cum stateam la scara, cu bere Premium la un litru. "Acolo, in colt cu strada X-ulescu" Si uite asa .... inapoi pe acel drum  pentru o sapatamana, poate mai putin si in urma ramane coltul strazi X iar noi mergem inainte...Ca doar inainte a fost mai bine.
 Cuvantul zilei este gate-strada.

marți, 10 iulie 2012

Si in a doua zi El a stat

Ieri noapte ,sa fi fost pe la incheiatul zilei (aici ziua se incheie hat tarziu, catre dimineata, de nu au timp cocosii  sa se odihneasca iar magarii nici nu mai rag de dezorientare), veni un bun prieten de-al meu tocmai din Galati ca sa ma cateriseasca."De ce nu scri?" Ma intreba. 
  Eu i-am aratat caietele mele iar el zambi tigreste de sub mustata lui aia imbibata in pipa si cafea. "Pai cu astea ai venit in geamantan! Restul? De cand esti aici ce ai tot facut?"
"Pai am scris...da' pe blog!" 
"Ei ai scris! Apuca-te ca maine-poimaine trebuie sa arati ceva de tot timpul asta cat ai avut liniste !"
Azi m-am apucat...de flotari, de genuflexiuni, de aranjat cateva pagini pe care le aveam deja pe laptop. Apoi mi-am amintit. Pana si bunul Dumnezeu a facut pauza o zi. Ce are daca e cea de marti? 
  Viata mea reincepe de maine. 
Cuvantul zilei este helg-sfarsit de saptamana.

luni, 9 iulie 2012

Salcii de piatra

Am iesit la pescuit in delta stancoasa. Vanturile tetonice strambasera deja trestiile de patra si le incremenisera asa pentru ca vanturile tectonice sufla atat de incet incat dabia fac valuri in lanurile de piatra sculptata.
Am pescuit macrou asa cum inaintasii mei  au pescuit  scrumbie prin delta de stuf. Am intins setci, am pus pripoane si apoi am bagat betele in ghiolurile adanci pe care pescarii locului le numesc fiorduri.
  Am avut captura bogata, am baut si am sarbatorit cu vin de afine si rachiu de cartofi ca al localnicilor, la televizor se auzeu stirile despre presedinte iar pe gratar au sfarait mititeii.
Am glumit, am ras, ne-am bucurat iar apoi ne-am incins in vesnica disputa Nastase-Basescu. Tarziu ne-am culcat doar ca sa decoperim dimineata ca MicroRomania pleca pe la amiaza, cu autobuzul de Bystajon. Ne-am luat la revedere...Ne-am pupat dulce si apoi am emigrat inapoi in realitate.
 De pe fiord i-mi amintesc de plaurii aia greoi ce asteptau sa fie impinsi de vantul teluric, de salciile inalte de pe malul orasului. Azi am urcat pe una, ce-a mai semeata...aproape 1000 de metri. M-am minunat de frumusetea peiajului si de satul intins ce stralucea  in vale. Am asteptat...aerul nu a mirosit a paine de casa de aia cum facea matusa mea Paula de la Chilia Veche ci a flori de turba...merg si alea...
Cuvantul zilei este frihet.
Libertate.

vineri, 6 iulie 2012

Albastru de Bergen


Orasul asta e un lipovean. Pare mereu beat, incoerent si mirosind puternic a peste. Pana si limba lui e lipoveneasca. un dialec stalcit si intortochiat pe care ceilalti nici nu il inteleg (si nu exagerez deloc). Limba lui e atat de lipoveneasca incat respiratia ii miroase a erezii si rachiu de tescovina.
 Dar cateodata...orasul asta se mai si trezeste si atunci ,exact ca un lipovean, deschide ochii lui ridati de munti ori fiorduri si te lasa sa-l  privesti pe Bog direct in ochii lui  albastri.
Cerul nu urca prin partile astea, e atat de sus pe harta incat nu mai are decat cosmosul in spate. Ai impresia ca nu mai exista ozon, atmosfera sau univers ci doar albastrul ochiului lui Dumnezeu privind in fiordul metalizat.
 Dumnezeu nu doarme aici. Acum am coborat de pe punte unde stateam si citeam la lumina difuza a soarelui acum apus in spatele unei insule muntoase . Daca Si-ar netezii ridul acela , facut de la a cine stie cati litrii  de posirca ieftina ca o doctrina religioasa, probabil ca as privi licarirea solara. M-as holba direct in irisul Lui asa cum te holbezi la un hipnotizator sau un pescar batran ce te fixeaza si te cantareste ca sa stie cu cat iti da kilul de marlita. Apoi, cu vocea poruncitoare m-ar intreba:" Cuampieri mai sau doar te holbezi?"
  Mai astept sa cumpar dar raman cu intrebarea...Ce cauta albastrul lipovenesc in cerul de deasupra Bergenului.

joi, 5 iulie 2012

Arbeid lager deg fri

Muncesc undeva...o saptamana si muncesc deja. E adevarat...muncesc la o cantina si am doar jumatate de norma, dar muncesc. Ce ciudata e munca aici. Eficienta precum ce de la MecSclavia si totusi relaxanta. Nu sunt tipete, clienti sunt politicosi iar munca se desfasoara intr-un ritm omenesc de alert.
  Si aici sunt timpi morti, salariu de rahat (rahatul lor e mult mai inalt ca standard de cat al nostru) dar totul se desfasoara altfel. Seful meu (mai tanar ca mine cu ceva ani si fara mare scoala la activ) nu simte nevoia sa-si deovedeasca superioritatea precum Dejectia de pe malul Oltului  iar cleintii chiar spun sarumana pentru masa atunci cand lasa vasele la spalat. Stiu. E politete..., superficialitate si prefacatorie. Astia i-ti zambesc in timp ce-si ascut cutitele. Dar nu te injunghe pe la spate. Sunt politicosi ca niste canibali ce te invita la masa...dar nu te injunghie pe la spate doar ca sa se poata lauda sefului ca ei sunt cei ce te-au omorat si ca merita bumbul la lins.  Aici i-ti iei cutitul in beregata, nu-ti spune de  ce ti-l iei dar te injunghie. Deocamdat este  bine, eu chiar muncesc iar ei chiar platesc.....cateva zile de munca acopera o chirie, o saptamana mi-ar acoperii costurile unei existente frugale, o luna ...inca departe . 
 Deocamdata sunt temporar ca un tren tras la peron in timpul unor manevre in gara. Plec...stau...astept sa se faca mersurile. 
 Am un cuvant norvegian pentru cine vrea sa invete: 
Del tid-Temporar

luni, 2 iulie 2012

back in town

Am plecat...am ajuns...m-am intors.
  Nici nu stiu care din expresii este mai potrivita pentru ceea ce simt. Orasul e cam acelasi dar un pic altfel. Soarele straluceste printre etniile si rasele de nori apoi se ascunde in multiculturalism. Nu pare a discrimina dar stim cu totii ca doar norii negri sunt vinovati de ploaie in orasul acesta.
  Ma simt ca drogat cu cafeina. Energizat, paranoic si flamand-obosit. Cafeaua nu-si face efectul pentru narcomanii care se indoapa cu vise. Trebuie sa scriu...macar despre ceea ce citesc.
Cand am plecat de  aici am pierdut o carte , Citadela de Exupery, cand m-am intors   am gasit alta, Moarte si libertate de Kazantzakis. Sper sa fie un schimb care merita.
 Ce-am avut si ce am pierdut.
Voi scrie mai des...de cand nu am mai scris am terminat inca doua carti dar nu mai vreau sa vorbesc despre ele...prea mi-au dechis ochii si nu-mi place ce vad.