Mesterul est european; o specie aparte. E de un nationalism local( campanilismo italiano exacerbato) greu de egalat si in acelasi timp european pana in maduva oaselor. Este polonez, roman, lituanian sau oricare alta natie din locul asta binecuvantat de saracie numit Estul Salbatic. Poate repara orice cu un patent, o lita si ceva banda izolera dar niciodata nu ii iese nimic din prima. E un profesionist in tot si in toate dar specialist in nimica. In tara de bastina poarta salopeta firmei unde a muncit afara, este medalia lui, cartea de vizita. Departe de tara, pe santier, isi poarta tricoul echipei nationale de fotbal sau alte haine care nu te lasa sa-i gresesti originea. Are o ura profunda pentru tot ceea ce inseamna echipament de protectie, considera ca dopurile pentru urechi, masca de praf sau manusile ii scad din virilitate si ii fac mustata abundenta sa paleasca dar in acelasi timp se plange de cat de imputita este munca lui si de praful care il inebuneste.
Mereu il chiama simplu, monosilabic(unul recunoscut in breasla capata dreptul la doua silabe), mereu are o terminatie repsectuasa de 'nea, pan, dar niciodata una burgheza ca domnul (don'u merge e destul de proletar) Poate munci pana la hatspe noaptea( doar sa stie ca ii mai iese ceva pe deasupra) dar prefera sa termine treba mai in pripa ( cand isi ia numai cat a cerut)
Vasnic om al muncii! Nea' Gigel! Eu, tanar pionier in tainele-ti profesionale, te salut si te stimez cu inca un pahar de bere proletara (arbrahar ca'i 'efina si-i buna)
Traiasca proletariatul, stima si mandria! Nea Gigel si Romania!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu