Bloglines

luni, 29 martie 2010

Bantustan

Ciudat termenul asta, banustan, bantu-om intr-o limba africana oarecare si stan- adica stat in limba Farsi( limba persa daca nu ma insel). O enclava de saracie creata special pentru a purifica o zona de elemente nedorite. Adica niste state nascute in Africa de Sud, in timpul apartheidului pentru a schimba componenta rasiala a tarii. "Muti toate ciorile in bantustane si tara ne apartine. Daca tot avem nevoie de ciori ca sa munceasca, atunci le facem cetatenie de bantustan dar ii lasam unde sunt sa sclaveasca pentru noi asa...fara drepturi!" Cam asta e un bantustan, un stat ridicol, separat artificial de societatea pe care o deserveste.
Ce legatura are asta cu europa secolului 21?
Simplu!
Cartiere de emigranti, tabere la periferia marilor orase,un continent divizat in trei: Europa veche, Europa noua si balcanii. Da ... toate sunt bantustane moderne, in Oslo exista Grønland, in Roma mai arde o tabara. "Hei strainii astia care castiga de zece ori mai bine ca in tarile de unde au venit ar trebui sa fie fericiti! Pana la urma ce conteaza ca ne spala veceurile ori batranii la cur! Castiga jumate cat noi, dar de zece ori mai bine ca la ei in tara! Nu le convine atunci sa plece acasa in cocotierul de unde au venit!"

luni, 15 martie 2010

Cronica unei dezintegrari imaginate

Poate faptul ca m-am lasat de fumat, ori poate ca primavara asta ma face sa ma simt asa, dar....de mult nu am mai vazut atata tranzitie in jurul meu. Serios...mergeam azi cu unul din autobuzele noi, aduse second-hand tocmai din indepartatata Scandinavie, si scartaiau din toti țâțânii. Pana acum nimic deosebit, doar ca am mers cu unul din fratii aceluiasi autobuz de.... Odin stie cate milioane de ori prin Norvegia si....mergeau perfect. In Romania dupa cateva luni de utilizare par ca se darama intr-o depresie ciudat-mecanica pana in maduva oaselor. Suruburile disparusera intre un depou si cine stie ce statie, nimeni nu le inlocuieste...Oricum, m-am simtit intr-un mod tare ciudat inrudit cu autobuzul ala. Amândoi venim de departe, ne adaptam greu si incepem sa constientizam ca aici ne-a fost sortit...intre transeele din asfalt si capatul de linie aflat nu departe de cimitirul Coca Cola (nu radeti, asa se numeste popular cimitirul din orasul meu).
Apoi afara, tranzitia primaverii pe care mediul antropic nu reuseste decat sa o transforme in decrepitudine. Iisuse! Cate gropi pe centimetru patrat avem nevoie ca sa ne dam seama ca un drum e prost?! Am vazut poze ale Berlinului bobmbardat....era mai bine asfaltat ca burgul asta afumat de pe malul Dunarii. Cladirile alea infecte , gri, te fac sa te gandesti cu dor la iarna care ascundea totul sub covor...macar era ascuns. Acum...acum parca sunt pe planeta lui Skywalker asteptand sa plec intr-o aventura spatiala care s-a ratacit intre meteoriti.

miercuri, 3 martie 2010

Crizat!

M-am saturat! M-as satura si cu majuscule, dar degeaba, ca nu se poate sa transmit urlete prin minunatiile tehnologiei.
Azi am alergat, am facut gimnastica si am visat ca un nebun la o realitate mai buna. Am adormit cu gandul la Bergen si m-am trezit cu gandul la frigiderul meu. Ambele vise au fost goale, inutil de goale. Eu sunt tot aici, tot somer, Bergenul e tot la capatul lumii, iar eu...cel putin pe o perioada de timp sunt blocat aici.