A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti o mama, mama lui Luci, sau cum obisnuiam sa spun cand stateam inca la mine in cartier...."Mama, ce buna e!"
Ca sa ma fac inteles...eu sunt un barbat...inainte de asta am fost baiat...inainte de asta, am fost spermatozoid.....inainte de asta......habar nu am. Oricum...de cand ma stiu eu am avut o afinitate pentru tinere domnite undeva intre 16 si 25 de ani, aveam mereu impresia ca o femeie devine cu timpul din must direct otet odata cu trecerea timpului. La mine in cartier nu existau doamne bine, ii auzeam pe betivii de la carciuma ca o cutare ori cutare gospodina grosiera ar fi buna de.....procreat, dar aceia erau betivi cu nevoi animalice pe care o balabusta taranoasa pana in cel mai carnal si celulitic ciolan al ei ii satisfacea pe deplin....apoi s-a mutat ea. Mama lui Luci.
Ce sa va spun....ca arata la fel de apetisant ca un pahar aburind in care un adolsescent tarziu si-a putut turna dorintele rosii ca un vin de porto? ca o femeie poate sa trezeasca pasiuni cu un zambet sau ca pielea ei de femeie intretinuta miroase a creme florale in timp ce mainile femeilor ofilite devreme mirosea a soda furata din combinat ?
Cate nopti adolescentine nu m-am incalzit in fantezii cu mama lui Luci, m-am imprietenit pana si cu Luci, un adolescent tern si cam plicticos, dar buna companie la un pahar de vorba udat masiv cu muzica lui Liviu Vasilica.
Ieri m-am dus in vechiul meu cartier sa imi ajut un tovaras sa se mute...cartierul meu nu ar avea farmec daca adolescentii lui ar creste si ar imbatrani pe strazile unde odata jucau fotbal si se chelfaneau fara cine stie ce motiv acatarii. Doaman mama lui Luci urca pe aceleasi trepte plimband acelasi catel prietenos, cu acelasi zambet felin stralucindu-i in ochi. Mi s-a spus de catre diversi prieteni mutati din cartier pe la puscarie sau mutati de tot la "casile" lor ca ea nu mai e asa cum era, ca o cutare sau cutare parte anatomica nu se mai ridica la standardele de frumusete si fermitate pe care ea insasi le-a impus in cartierul cu gospodine ciolanoase , mirosind a desuetudine.
Eu nu ii cred, poate femeia asta a carui nume nimeni din cartier nu l-a retinut vreodata si care l-a facut pe plictiocosul ei fiu unul din cei mai cunoscuti pusti de pe strada, nu mai este vinul acela rotunjit de trecerea timpului. Poate ca doamna Robinson al carui nume "de tanti" nu am avut nicodata curiozitatea sa il citesc pe usa de la etajul de deasupra mea nu mai e asa de licoroasa dar acum am savurato ca un cogniac prea scump ca sa il bei cu adevrat si il gusti imaginar de pe raftul unui local cu fite.
Multumesc doamna mama lui Luci, multumesc pentru ca m-ati invatat ca o femeie e un cogniac cu care nu te imbeti, ci pe care il savurezi. Va multumesc ca mi-ati dat speranta usor naiva ca nu orice boboc tanar de care te indragostesti devine o gospodina ciolanoasa si desueta. Va multumesc pentru ca mi-ati incalzit adolescenta cu imaginea unei femei frumoase atunci cand aveam acces doar la fete frumoase cu un sarm naiv si superficial.
