Jux Gladi

"Carele stramosilor nostrii au alergat pe pamanturile astea." Spuse el cu hotararea unui rege egal intre ceilalti regi ai neamului sau.  "Toti sunt regi intre noi." a spus el. "Cel ce-si stapaneste persoana conduce un imperiu format dint-un singur supus" . Privea serios precum statuia lui Ibsen din fata operei din oras. "Carele stramosilor nostrii au alungat pe cei dinaintea noastra. I-au alungat in gene recesive si culturi asimilate. Chiar si acum cei alungati se mai apara in fortareatele cromozomilor X, fortarete ascunse adanc in pantecele nepatrunse ale femeilor noastre. Hm...zambi el cu ochii aprinsi ai unui razboinic....vom intra si acolo dupa ei si ii vom incatusa in tandrete.
" Stramosii nostri aveau multi zei. Zeul tunetului, marii si zeul piciorului dezgolit al iubitei." Spuse el.
"Aveau zei in rotile carelor, in sulite si sageti dar mai ales aveau zei impletiti in cositele blonde. Dar dupa ce dusmanii s-au deghizat in femeile noastre acesti zei au ruginit si au fost mancati de carii iar noua ne-au mai ramas o mana...tunetul, marea, pulpele ei dezgolite.... Apoi a venit crestinismul iar zeii nostri au ramas doar trei. Nu tu mare sau tunet....acum veniti voi din vagauna voastra de lume unde carele inca mai urla pe strazi si ne asediati cetatea mandriei. Fortati poarta Slabiciunilor ca sa va instalati idolul in Sfanta Sfintelor noastre ca si cum in armurile voastre de piele s-ar ascunde focul stramosilor." Nu mai zambea atat de trufas razboinicul lor. Ca un campion salvat de la sigura infrangere doar de lasarea serii si el pleca spre fortareata. Se inchise acolo alaturi de singurul sau slujitor si lasa campurile, roadele si fantanile stramosilor sa dea zei noi, mirosind a vodca poloneza si tutun lituanian.