Bătrânul

Stătea acolo în praf.

Era dimeineață și frig iar el stătea acolo. Îl cunoșteam. Îl vazusem pe vremuri plimbându-se prin cartier.

 Pe vremuri! 

Nici un an în urmă el umbla fericit, avea o familie și o curte modestă la parterul unui bloc. 

Îl cunoscusem pe când era mulțumit de viața lui, când totul avea sens iar omul era om și câinele era câine.

 Dar acum?

Unde sunt ei? Copilul, femeia, toti?

Ia văzut împachetând într-o zi. Nu mai suportau! Era el de vină? A făcut el ceva rău?

Au adunat tot. Agitație mare. Un prieten a venit să-i ducă cu mașina. 

  Fiecare avea un bagaj mare și un bagaj mic. Dacă l-ar lua cu ei ar fi intrat în oricare din bagajele mici. Și-ar rupe picioarele și ar încăpea. Și in bagajul fetiței! Și pe jos ar merge după ei....da era bătrân dar ar merge...Înțelegea, i se vedea în privire.....dar de ce îl lăsau acolo?

  L-au strâns în brațe, l-au pupat și i-au spus cât de dor o să le fie apoi au deschis poarta ce dădea spre spatele blocului și.....

Erau în Germania, mi-au spus vecinii. Aia mică a intrat la grădiniță.
 Acum era mare!

 El stătea acolo în praf.
 Era dimineață și frig iar omul nu mai era om și câinele nu mai era câine.

Read More

And blessed be the window makers, for they will be called the parents of color

Imagine a world of grays. Not one but hundreds of grays. Grey red, gray yellow and a grayish air floating almost transparent over identical rabbit hutches that house compact and numerous families.
Now imagine trying to find a way out. You could not scream and there is no place to run, except out your own window. And windows you needed!
In my house there were many windows. Paperback windows, pocket size editions and even xeroxed pages of colored glass from the central gray committee's photocopier. My dad collected them so we will have places to hide to when there was no heat in the winters or no food worthy of the name to be had in the fridge.
And then were the window makers. They wold visit my dad and in a cloud of western  contraband cigarettes wold turn grays in to explosions of vocal colors and then wold there be rhythm of poetry and colors on the face of my parents and their friends. And blessed be the window makers, for they will be called the parents of color. And so I grew up thinking that there is alchemy in the words and the magic of transfiguration.
I joined them when I was in high school ,by accident. I almost flunk physics in a vocational school and as a last chance I was ordered to wright a short S.F. story and go to a students contest with it. I joined my dad's friends (ho now smelled of cheap Russian contraband tobacco) and started my apprenticeship as a window maker. I had imagination, life experience worthy of a street urchin and a hunger for metamorphosis. I won a honorable place at that contest. So honorable that I was assured easy sailing in the sciences and crafts and could graduate .
Now the old window makers respect me for my craft but I want more. I want steined glass.
I want to transfigure my world in to a cathedral of words.

Read More

Frica sau cum ne-am infrant singuri

 Da! Am pierdut . Am aratat din nou ca nu vom reusii niciodata sa facem nimic bun.  

Greva?? Care greva? Greva cu banderole albe? Aia din invatatmant? 

  Ma intrebam mereu de ce poporul asta a fost singurul ce s-a procopsit cu fanarioti...de asta. Era singurul atat de debil incat sa poata fi condus de catre niste neica nimeni de pe undeva din mahalaua 'Stambulului. 

Da ...sunntem debili, un var din Grecia imi zicea ce au facut ei, cum s-au batut pe strada cu jandarmii. cum si-au luato dar macar i-au facut pe handeii ce ii conduc sa-si ude chilotii de firma. La noi in tara...liniste si greierasii...am pierdut fratilor. Am pierdut pentru ca nu ne-am prezentat niciodata la lupta cu un pitic de 1.50, gras si lent, incapabil de nimic altceva decat sa dea cu manuta in usa.

  Nu-i asa ca va simtiti mai bine? Parca, parca, rasismul celor de afara pare justificat. Acum inteleg de ce Berlusconi putea sa latre si sa-si intoarca macaronarii impotriva noastra. Pentru ca suntem prea lasi ca sa ripostam. 

  Am pierdut oameni buni...am pierdut urat. Atat de urat incat pot sa ma intreb daca nu ar trebuii sa-mi fie rusine de sangele mostenit macar de la unul din parinti.

  Simt nevoia unei transfuzii cu niste sange grecesc! 

Read More

Plantation life

 Acu,acu, aniversez un an de cand m-am intors de pe plantatie de la conasul Harald. Ce vremuri frumoase nene! Mancare proasta si putina, munca cea mai jegoasa pe care mi-o putea oferi multinationala...Ah à quelle heure!  Sa fi privit ca un emigrant din a treia Europa (aia ceva mai buni ca negri dar mai rapanosi decat polonezii ori celelalte nemuri civilizate) ce vremuri frumoase intradevar... Ce bine ca am scapat de acolo, bine mi-e intradevar. Am pus 10 kile de la mancare buna, berea ieftina si traiul tihnit de la coada fortelor de munca...Ce conteaza ca toata lumea priveste pe un "intors" ca pe un confrate cu usoare probleme la mansarda?

Guvernul e grijuliu, mai taie ceva din protectia sociala ca nu ma vrea lenes. Fereasca Dumnezeu sa fiu lenes! Mai bine sa-mi rup spatele muncind pe 100 de euro 12 ore pe zi, fara echipament de protectie decat sa intind mana si sa cer si eu:S'il vous plaît monsieur! ca un francez oarecare. No! Eu nu fac asa ceva! Eu imi tin sus coada, ca raia mea sa aiba parte de oxigen si sa creasca sanatoasa. Ce naiba! Doar iar taie astia subventia la apa calda. 

   Ah ce bine e acasa! Toti te iubesc...mai ales in primele luni cand esti bun de cinste. Te simti apreciat...nici nu-i greu cand tu platesti consumatia. Apoi se termina banii...prietenii grijulii, inteleg ca ai nevoie de ceva spatiu, de aer,asa ca-ti fac vant si te trezesti gandindu-te la pileli strasnice impreuna cu un bulgar.Pileala pe care ai tras-o taman pentru ca nu mai puteai de dor de casa si de ai tai. Na zdarovia! Vivat Balcania! Noroc!  Da...ce bine e acasa! 

  Mai sunt cateva zile si se face 18, ziua plecarii mele amanate pentru data de 19 pentru ca pe 17 a fost ziua nationala a plantatiei conasului Harald. 

  Sarumana conasule....Gratuleren fra dagen. Nu ma vrei si pe mine inapoi? Mi-e si mie putin dor de casa.

Read More

Taxa pe apa de ploaie sau circuitul apei in buget

Am vazut astazi la stiri ca vor sa puna astia apometre la fantani in mediu rural.

Misto! Adica taxa la caldare fratie. Mie-mi place. Eu orasean...Galatean ca sa nu exagerez prea tare, platesc taxa pe apa meteorica. Ca de...Dumnezeu da si statul taxeaza. Platesc taxa pe soarele care imi incalzeste tevile de agent termic . Sunt razbunat! Acum si cei de la tara vor avea apometre! >:) Uraaa!!!!!!!!!!!

Ce idioti! As fi furios...ar merita....dar am obosit sa mai fiu furios asa ca propun si eu o taxa. Vreau si eu o taxa pe ridicol. Din nefericire nici un mascarici de Bucuresti nu-si va taxa propria natura.

Multa sanatate do'n premier si muuuuuuulta ....... dar nu mai spun ce.

Read More

Alergie

De cand ma stiu sunt alergic la ceva, prima data am fost alergic la puful de plop, apoi m-am upgradat la polen....acum sunt alergic la Romania. Sunt alergic la prostia crasa care ne conduce tot mai tare spre dezastru, sunt alergic pana si la frumusetile autohtone care se fâțâie vulgar si carnal prin fata mea insultandu-si feminitatea, dar in acelasi timp considerandu-se doamne. Sunt alergic la cat de banale au putut deveni alergiile mele in masa polulatiei, cati alti bolnavi de Romania exista in jurul meu urlandu-si alergiile si nimeni nu descopera niciun tratament si mai ales nimeni, nici macar acesti bolnavi autentici sau inchipuiti, nu fac nimic pentru a-si steriliza mediul ambiental de acesti factori alergogeni.
Daca intrebi un tanar de Miorita si de ciobanul cu oaia lui, automat vei avea un raspuns( sincer) care numai laude nu aduce spiritului creator, oii credincioase si in unele cazuri nici macar maicuta batrana nu scapa fara o portie mare de displazie de sold.
Cu toate astea, aceiasi comentatori traiesc in determinismul lor oriental si exclama in rafale ca de stranut....."Asta-i Romania....n-ai ce sa-i faci!"
Da, asta este Romania si tot ce ramane de facut este sa cumparam bilete de autocar spre Vest. Sa mergem acolo si sa ne trezim visand la sarmalele de acasa, la gramezi de pepeni la un pret de nimic, la prietenii si berea din spatele blocului, cu care uzi un gratar de ceva de care esti sigur ca nu a murit dupa normele europene. Unii se apuca si construiesc o mica Romanie pe cate un cioc de munte din Norvegia, planteaza vita de vie intr-un oras unde ploua cam cat in Romania sud-estica de unde au plecat intr-un deceniu. Faci muraturi si surmenat de dor te intorci acasa. Surpriza.... Nu mai esti balcanic! Circulatia este infernala, caldura sufocanta, iar ignoranta...DUMNEZEULE!!!!!!!! Cata ignoranta!
Nu esti estic prietene, dar nici vestic nu ai devenit! Nu esti pajura de pe steag, dar nici leul atat de drag heraldicii popoarelor germanice...Ce esti? Ce mai ramane din tine decat un amarat de grifon agatandu-te de imaginea idealizata a unui Est si a unui Vest contopit.

Read More