Era dimeineață și frig iar el stătea acolo. Îl cunoșteam. Îl vazusem pe vremuri plimbându-se prin cartier.
Pe vremuri!
Nici un an în urmă el umbla fericit, avea o familie și o curte modestă la parterul unui bloc.
Îl cunoscusem pe când era mulțumit de viața lui, când totul avea sens iar omul era om și câinele era câine.
Dar acum?
Unde sunt ei? Copilul, femeia, toti?
Ia văzut împachetând într-o zi. Nu mai suportau! Era el de vină? A făcut el ceva rău?
Au adunat tot. Agitație mare. Un prieten a venit să-i ducă cu mașina.
Fiecare avea un bagaj mare și un bagaj mic. Dacă l-ar lua cu ei ar fi intrat în oricare din bagajele mici. Și-ar rupe picioarele și ar încăpea. Și in bagajul fetiței! Și pe jos ar merge după ei....da era bătrân dar ar merge...Înțelegea, i se vedea în privire.....dar de ce îl lăsau acolo?
L-au strâns în brațe, l-au pupat și i-au spus cât de dor o să le fie apoi au deschis poarta ce dădea spre spatele blocului și.....
Erau în Germania, mi-au spus vecinii. Aia mică a intrat la grădiniță.
Acum era mare!
Acum era mare!
El stătea acolo în praf.
Era dimineață și frig iar omul nu mai era om și câinele nu mai era câine.
Era dimineață și frig iar omul nu mai era om și câinele nu mai era câine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu