Bloglines

Se afișează postările cu eticheta Romania eterna si fascinanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania eterna si fascinanta. Afișați toate postările

duminică, 15 ianuarie 2012

Proteste la Galati

Am fost și eu la proteste, astăzi, măi fraților. Mi-am pus haina grea, că de...e frig și fugi să te alături poporului revoltat.
La Galați e bine măi fraților, un fel de sfântul Andrei dar la scală mai mică.
Vreo 500 de omani, majoritatea pensionăroși șu câțiva tineri, mărșăluiau dezorganizați pe străzile orașului. Am strigat și eu de câteva ori (că doar de aia eram acolo) dar în mare parte a fost liniște. Acum...la București am auzit că a ieșit simpatic. La galați e simpatic că a ieșit cineva pe stradă.
Poate m'oi duce și mâine (dacă mai e cineva la ora la care plec eu de la munca) , poate o să fim 1000 ,
poate se poate.

miercuri, 18 mai 2011

doi ani de romania

Da in urma cu doi ani i-mi petreceam ultima nopte in aeroportul din bergen pentru ca pierdusem avionul...azi, acum doi ani ma intorceam "acasa" pentru o scurta perioada de timp inainte de a-mi relua viata. Au trecut doi ani, pauza mea a lastarit intr-o fetita minunata, o cununie de care sunt mandru si un sentiment ciudat ce nu ma lasa sa dorm. De doi ani sunt in romania dar mai am foarte putin in comun cu ea, mi-am crescut prietenilor pe care i-am purtat( ce ciudat suna in romana dar asta este cea mai buna exprimare pentru ceea ce simt), mi-e greu sa ma asez pe un scaun de handicapat in tramvai chiar daca handicapatii romani nu prea au sanse sa i-a vreodata tramvaiul, si mi-e greu sa nu fac comparatia cu un alt trai, diferit dar nu egal cu cel de aici.
Pare tanguitor, ca tot ce am scris in aceasta perioada de dor de duca, poate mai resemnat ca in cea mai negra era, acum un an, cand simpla trezire era o experienta traumatizanta. Dar eu sper ca pana la sfarsitul anului asta sa ma intorc de "acasa".
O chestie ciudata sa intamplat cu visele mele. Odata visam ca di mine se ridica un heruvim care sa zboare fulgerator de repede peste kilometri pana la sotia mea, in romania. Acum visez ca din mine se ridica, de parca i-as servi doar ca pupa, un ogar enorm care rupe totul in viteza sa, se incinge si ajunge sa se racoresca in ploaia rece din bergen intr-o clipita.
Poate asa e natura umana...susunjosista...eu nu am de unde sa stiu ca nu sunt om ci doar o pupa de ogar borzoy.

luni, 31 mai 2010

Frica sau cum ne-am infrant singuri

 Da! Am pierdut . Am aratat din nou ca nu vom reusii niciodata sa facem nimic bun.  

Greva?? Care greva? Greva cu banderole albe? Aia din invatatmant? 

  Ma intrebam mereu de ce poporul asta a fost singurul ce s-a procopsit cu fanarioti...de asta. Era singurul atat de debil incat sa poata fi condus de catre niste neica nimeni de pe undeva din mahalaua 'Stambulului. 

Da ...sunntem debili, un var din Grecia imi zicea ce au facut ei, cum s-au batut pe strada cu jandarmii. cum si-au luato dar macar i-au facut pe handeii ce ii conduc sa-si ude chilotii de firma. La noi in tara...liniste si greierasii...am pierdut fratilor. Am pierdut pentru ca nu ne-am prezentat niciodata la lupta cu un pitic de 1.50, gras si lent, incapabil de nimic altceva decat sa dea cu manuta in usa.

  Nu-i asa ca va simtiti mai bine? Parca, parca, rasismul celor de afara pare justificat. Acum inteleg de ce Berlusconi putea sa latre si sa-si intoarca macaronarii impotriva noastra. Pentru ca suntem prea lasi ca sa ripostam. 

  Am pierdut oameni buni...am pierdut urat. Atat de urat incat pot sa ma intreb daca nu ar trebuii sa-mi fie rusine de sangele mostenit macar de la unul din parinti.

  Simt nevoia unei transfuzii cu niste sange grecesc! 

marți, 18 mai 2010

Romania azi,

Romania de astazi este o copie a unui stat european facuta cu un xerox vechi de 20 de ani.

marți, 11 mai 2010

Renumele la romani sau spaga all inclusive

  Lume, lume, soro lume. I-mi renovez vila spatioasa (desi usor intrata la apa) aflata la un etaj mediocru al unui bloc comunist, dar cu priveliste la alt bloc, fireste. Si dai si renoveaza neicusorule pana ce totul s-a transformat intr-o ruina.  Ei bine, orice ruina nu poate tine fruntea sus in adunarile mic-burgheze ale ruinelor daca nu este dansa si o ruina vizibila la orice ora din zi si din noapte. Asa ca am fost nevoit sa redimensionez instalatia electrica. A redimensionat mesterul tocmit pentru 'ceasta operatiune cat a redimensionat si...ce sa vezi? Trebuia sa schimb superbul meu tablou de sigurante( un Rembrant tarziu, de pe vremea cand maestrul celebrase deja pomana de 40 de zile) cu unul nou, modern (si mai cubist decat Picasso in persoana) iar pentru asta ai nevoie de binecuvantarea  omnipotentei Electrica.sa. M-am prezentat regulamentar la ghiseu, am asteptat cat trebuie sa astepti ca functionara de la ghiseul meu(singurul ocupat din malul de ghisee de la sucursala, si singurul ghiseu unde puteam sa completez o amarata de  cerere) ca sa mi se spuna ca echipele au deja repartizate rondurile pe saptamana aceea si va trebuii sa astept 7 zile.  A...era sa uit! Cererea in cauza m-a costat 50 de lei su am fost intrebat politicos  cu care "Ne'a" de pe la ei de acolo am vorbit ca sa deruleze operatiunea ca nu cumva sa fiu repartizat gresit si sa nu-si ia ala obolul cuvenit pentru folosirea numelui sau de botez(ce naiba! Proprietate intelectuala?) 

  Sase zile mai tarziu,  ma suna un oarecare domn inginer Bute( la fel ca boxeru!) care ma anunta ,cu politetea caracteristica a functionarului roman, ca nu am voie sa-mi schimb tabloul pentru ca ei au drept de proprietate asupra contuarului. 

  Buuun! "Pai de asta am apelat l-a dumneavoastra ca doar nu-mi-oi rupe eu singur sigiliu si mi l-oi pune tot eu la loc."

 " Pai cum indrazniti? Adica ma luati de prost?( ce raspuns evident)" 

Dupa o lunga discutie, pe banii lor bineinteles(adica ai mei ca doar eu platesc abonamentul), pe tema: De ca n-ai sapca dom'le? cu privire la acreditarile, numele, seria din buletin si viata sexuala a electricianului ce mi-a efectuat reparatia, am ajuns la un consens: Pauzele lungi si dese cheia marilor succesuri . Omul a terminat programul( la 15.05) si se grabea acasa asa ca nu avea rost sa-si mai raceasca graiul cu mine. 

  A doua zi de dimineata ( dupa un telefon la mester care la randul lui a sunat la telefon la Ne'a Copyright care l-a sunat pe ne'a Bute "ca boxerul") am primit unda verde pentru reparatie. 

   De la electrica au aparut Lolec si Bolec ,alias echipa de reparatie, care doreau sa continue discutia inceputa anterior: De ce ai sapca dom'le?  deja plictisit pe tema asta, am sunat pe electrician sa vorbeasca cu ei. A folosit mesterul meu " Numele lui Ne'a...."  iar astia s-au luminat la fata. 

"Pai ce n-ai spus asa dom'le! Ce mai tura-vura! Daca asa a zis colegu', se face." Le-am dat o spaguta de 40 de lei iar Lolec si cu Bolec (care pana atunci nici nu vroiau sa auda de schimbarea capodoperei mele de tablou) mi-au lasat si sigiliul pe mana ca sa il fixez cand voi considera de cuvinta si dupa ce am terminat sa le dau si lor un "tarrrr!" ca sa vina sa valideze noul sigiliu. Si apoi au plecat ca intarziau la terminarea programului pe ziua in cauza, era 14.30.

 Sfarsit(maine vin Lolec si cu Bolec pe la mine sa sigileze) 

 

luni, 10 mai 2010

Rasu Plansu!

Jeffrey Franks, seful F.M.I. in romania il cheama pe Basescu la el in birou. 

-Base! Fa-mi o felatie! Acum. 

-Da sa traiti dar am si eu o conditie, sa traiti! 

-Care? Intreba seful FMI

-Sa va asezati si dumneavoastra , in picioare, pe scaun...daca se poate, va rog.

-Bine ma...hai ca de dragu ochisorilor tai spanchi, o fac. 

Se pune Franks ,FMI-stul, in picioare pe scaun si Base trece la supt. FMI-stul isi da drumul rapid si plin de satisfactie il intreaba.

-Bine Base...Da' ia' zi-mi si mie de ce ai vrut sa ma pun in picioare? Te doare hernia? 

-Nu sefu! Sa traiti, nu de asta! Am cerut sa stati in picioare  pe scaun pentru ca Romania nu se va apleca niciodata in fata FMI-ului.  

duminică, 9 mai 2010

Plantation life

 Acu,acu, aniversez un an de cand m-am intors de pe plantatie de la conasul Harald. Ce vremuri frumoase nene! Mancare proasta si putina, munca cea mai jegoasa pe care mi-o putea oferi multinationala...Ah à quelle heure!  Sa fi privit ca un emigrant din a treia Europa (aia ceva mai buni ca negri dar mai rapanosi decat polonezii ori celelalte nemuri civilizate) ce vremuri frumoase intradevar... Ce bine ca am scapat de acolo, bine mi-e intradevar. Am pus 10 kile de la mancare buna, berea ieftina si traiul tihnit de la coada fortelor de munca...Ce conteaza ca toata lumea priveste pe un "intors" ca pe un confrate cu usoare probleme la mansarda?

Guvernul e grijuliu, mai taie ceva din protectia sociala ca nu ma vrea lenes. Fereasca Dumnezeu sa fiu lenes! Mai bine sa-mi rup spatele muncind pe 100 de euro 12 ore pe zi, fara echipament de protectie decat sa intind mana si sa cer si eu:S'il vous plaît monsieur! ca un francez oarecare. No! Eu nu fac asa ceva! Eu imi tin sus coada, ca raia mea sa aiba parte de oxigen si sa creasca sanatoasa. Ce naiba! Doar iar taie astia subventia la apa calda. 

   Ah ce bine e acasa! Toti te iubesc...mai ales in primele luni cand esti bun de cinste. Te simti apreciat...nici nu-i greu cand tu platesti consumatia. Apoi se termina banii...prietenii grijulii, inteleg ca ai nevoie de ceva spatiu, de aer,asa ca-ti fac vant si te trezesti gandindu-te la pileli strasnice impreuna cu un bulgar.Pileala pe care ai tras-o taman pentru ca nu mai puteai de dor de casa si de ai tai. Na zdarovia! Vivat Balcania! Noroc!  Da...ce bine e acasa! 

  Mai sunt cateva zile si se face 18, ziua plecarii mele amanate pentru data de 19 pentru ca pe 17 a fost ziua nationala a plantatiei conasului Harald. 

  Sarumana conasule....Gratuleren fra dagen. Nu ma vrei si pe mine inapoi? Mi-e si mie putin dor de casa.

miercuri, 28 aprilie 2010

Viata parlamentara...cu sange in ea!

Lume,lume, soro lume! Uitatu-m-am la stiri si... vezi. Bataie in parlament.
M-am gudurat tembel (ca orice roman responsabil de votul dat unui lachi ce-l reprezinta in parliament) si deja faceam cote. Nu am votat la alegerile parlametare, pe vremea aia inca mai eram plecat undeva la nord de "lumea civilizata" asa ca ma vedeam arbitru. Si cand colo...CACAO!
Taca fraiere!
Bataie era dar nu la noi, ci in Rada Ukraineana, bardak (cum vine un inceput de injuratura din mai la est). Nu se certau pe pensii, salarii, privilegii ci pe flota de pescuit submarine a fostei URSS (actualmente in port la Sevastopol, in Crimeea, adica pe vechia Coasta de Azur a Sovietistanului). Aia se bateau pe un principiu, neatarnarea lor fata de Rusia. Si la ei fura (Bratava e un termen comun intregii lumi ex sovietice) si la ei este saracie (muuult mai mare ca la noi) dar inca te mai bati pentru ceva, pentru ceea ce consideri ca e directia pe care tara ta trebuie sa o apuce.
La Bucuresti...floricele, pasarele, albinute si mielusei sarind linistiti peste gardute in timp ce Mos Ene vine in sedinte sa discute legea educatiei. Frumos! Pasnic.
Oare de ce au impresia ca ii uraste populatia? Habar n'am!

luni, 7 septembrie 2009

Molvînia

Ati auzit vreodata de un taram atat de magic incat nu a fost atins inca de tehnicile dentare moderne?
Haihui pe net am dat de un ghid de caltorii spre aceast juvaier al Europei de est, un pamant unde drumurile sunt sublime(lipsind cu desavarsire), iar oamenii inca mai au pana ce vor contribui la gaura din stratul de ozon prin folosirea de produse nocive ca deodorantul. In acest loc minunat a fost inventata tusea seaca, o desoperire perfectionata in decenii de industrializare fortata fara nici cel mai mic respect pentru ecologie si care, totusi, a reusit sa pastreze populatia adanc inradacinata in obstea sateasca de provenienta, o populatie pura in simtire care refuza cu obstinatie alterari ale modului de viata ancestral din cauza giumbuslucurilor moderne ca periuta de dinti, sapunul parfumat sau (marele satana) apa din parete.
Aceasta tara este o democratie in devnire condusa de oameni luminati (habitaclul bolizilor germani este dotat cu o groaza de luminite ca sa stii de ce te lovesti cand iese ditamai craterul din autostrada Lunii) , alesi prin vot democratic de catre semenii lor politicieni si care nu au ca menire nimic altceva decat interesul personal (caci un popor tarieste cel mai bine prin reprezentantii sai).
Ghidul turistic lauda ospitalitatea poporului acesta, viteza cu care blanzii bastinasi te usureaza de bagaje la aeroport. Nevoia aproape compulsiva a taximetristilor patrioti de a-ti oferi un tur al orasului-capitala chiar daca tu voiai doar sa ajungi doua strazi mai incolo, hotelurile luxoase unde patul apartine doar tie si celor 1000 de plojnite cu care il imparti pentru pretul modic al unei cazari in.....Paris (la patru stele).
Sa nu uitam de cultura acestui popor, muzicalitatea sa innascuta si cu care iti poti clati urechile la fiecare intersectie, fiecare geam de palat sau vila si de ce nu....chiar de la fiecare telefon mobil caci localnicii in perpetua lor sete de absolut muzical desconsidera inventii invechite precum castile pentru auditie personala.
Aici viata este cu adevarat respectata! Fauna zburda fericita prin tomberoane, iar pescarii ocrotesc natura eliberand ceea ce nu le foloseste in congelatoarele lor, ca nu cumva pestele sa se imbolnaveasca de ceva din cauza apei cristaline de combinat siderurgic.
As putea continua la infinit despre acest loc minunat...sincer ma fascineaza in eternitatea lui. As vrea sa ma duc in vacanta acolo, sa ma relaxez de la slujba mea decent paltita , de la strazile astea plictisitor de netede si de la liderii astia denaturati ce nu stiu decat sa ofere ceea ce au promis!
Dumnezeule, ce iad poate fi o tara civilizata!