Acu,acu, aniversez un an de cand m-am intors de pe plantatie de la conasul Harald. Ce vremuri frumoase nene! Mancare proasta si putina, munca cea mai jegoasa pe care mi-o putea oferi multinationala...Ah à quelle heure! Sa fi privit ca un emigrant din a treia Europa (aia ceva mai buni ca negri dar mai rapanosi decat polonezii ori celelalte nemuri civilizate) ce vremuri frumoase intradevar... Ce bine ca am scapat de acolo, bine mi-e intradevar. Am pus 10 kile de la mancare buna, berea ieftina si traiul tihnit de la coada fortelor de munca...Ce conteaza ca toata lumea priveste pe un "intors" ca pe un confrate cu usoare probleme la mansarda?
Guvernul e grijuliu, mai taie ceva din protectia sociala ca nu ma vrea lenes. Fereasca Dumnezeu sa fiu lenes! Mai bine sa-mi rup spatele muncind pe 100 de euro 12 ore pe zi, fara echipament de protectie decat sa intind mana si sa cer si eu:S'il vous plaît monsieur! ca un francez oarecare. No! Eu nu fac asa ceva! Eu imi tin sus coada, ca raia mea sa aiba parte de oxigen si sa creasca sanatoasa. Ce naiba! Doar iar taie astia subventia la apa calda.
Ah ce bine e acasa! Toti te iubesc...mai ales in primele luni cand esti bun de cinste. Te simti apreciat...nici nu-i greu cand tu platesti consumatia. Apoi se termina banii...prietenii grijulii, inteleg ca ai nevoie de ceva spatiu, de aer,asa ca-ti fac vant si te trezesti gandindu-te la pileli strasnice impreuna cu un bulgar.Pileala pe care ai tras-o taman pentru ca nu mai puteai de dor de casa si de ai tai. Na zdarovia! Vivat Balcania! Noroc! Da...ce bine e acasa!
Mai sunt cateva zile si se face 18, ziua plecarii mele amanate pentru data de 19 pentru ca pe 17 a fost ziua nationala a plantatiei conasului Harald.
Sarumana conasule....Gratuleren fra dagen. Nu ma vrei si pe mine inapoi? Mi-e si mie putin dor de casa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu