Am terminat....gata! Cartierul de Est a emigrat. A plecat de acasa si s-a dus acolo unde i-o fi mai bine. Si asa...locuitorii lui au plecat care incotro.
In satul ala izolat de prin dealurile insorite ale Vrencei de unde au coborat ai lui tata exista obiceiul ca omul casei sa iasa pe prispa si sa strige cat il tin rarunchii atunci cand i se naste un prunc. "Am un ficior!"
Eu nu am prispa, am balcon...dar nu cred ca vecinii mei sunt prea interesati( nimeni nu da de baut atunci cand o perioada a vietii lui s-a sfarsit) ca sa strig in Galatistan "Gata ba! V-am scris asa cum ati fost acum ceva ani si acum va las in plata Domnului. Ai mei nu mai sunteti. Va las cui v'o lua."
Textele ce alcatuiesc acel grupaj au fost scrise in dulcea perioada intre copilarie si varsta adulta a unui oarecare pusti de pe undeva pe aici. Ba la Chilia in Delta, in Siderurgistilor, in dealurile muntoase ale Olteniei, in muntii delurosi ai Moldovei sau chiar intr-o cafenea din Viena.
As vrea sa spun ca-mi pare rau ca s-a sfarsit...dar.
Sa inceapa "Nimic nou de pe frontul de Nord" :))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu