Bloglines

luni, 7 septembrie 2009

Molvînia

Ati auzit vreodata de un taram atat de magic incat nu a fost atins inca de tehnicile dentare moderne?
Haihui pe net am dat de un ghid de caltorii spre aceast juvaier al Europei de est, un pamant unde drumurile sunt sublime(lipsind cu desavarsire), iar oamenii inca mai au pana ce vor contribui la gaura din stratul de ozon prin folosirea de produse nocive ca deodorantul. In acest loc minunat a fost inventata tusea seaca, o desoperire perfectionata in decenii de industrializare fortata fara nici cel mai mic respect pentru ecologie si care, totusi, a reusit sa pastreze populatia adanc inradacinata in obstea sateasca de provenienta, o populatie pura in simtire care refuza cu obstinatie alterari ale modului de viata ancestral din cauza giumbuslucurilor moderne ca periuta de dinti, sapunul parfumat sau (marele satana) apa din parete.
Aceasta tara este o democratie in devnire condusa de oameni luminati (habitaclul bolizilor germani este dotat cu o groaza de luminite ca sa stii de ce te lovesti cand iese ditamai craterul din autostrada Lunii) , alesi prin vot democratic de catre semenii lor politicieni si care nu au ca menire nimic altceva decat interesul personal (caci un popor tarieste cel mai bine prin reprezentantii sai).
Ghidul turistic lauda ospitalitatea poporului acesta, viteza cu care blanzii bastinasi te usureaza de bagaje la aeroport. Nevoia aproape compulsiva a taximetristilor patrioti de a-ti oferi un tur al orasului-capitala chiar daca tu voiai doar sa ajungi doua strazi mai incolo, hotelurile luxoase unde patul apartine doar tie si celor 1000 de plojnite cu care il imparti pentru pretul modic al unei cazari in.....Paris (la patru stele).
Sa nu uitam de cultura acestui popor, muzicalitatea sa innascuta si cu care iti poti clati urechile la fiecare intersectie, fiecare geam de palat sau vila si de ce nu....chiar de la fiecare telefon mobil caci localnicii in perpetua lor sete de absolut muzical desconsidera inventii invechite precum castile pentru auditie personala.
Aici viata este cu adevarat respectata! Fauna zburda fericita prin tomberoane, iar pescarii ocrotesc natura eliberand ceea ce nu le foloseste in congelatoarele lor, ca nu cumva pestele sa se imbolnaveasca de ceva din cauza apei cristaline de combinat siderurgic.
As putea continua la infinit despre acest loc minunat...sincer ma fascineaza in eternitatea lui. As vrea sa ma duc in vacanta acolo, sa ma relaxez de la slujba mea decent paltita , de la strazile astea plictisitor de netede si de la liderii astia denaturati ce nu stiu decat sa ofere ceea ce au promis!
Dumnezeule, ce iad poate fi o tara civilizata!

joi, 20 august 2009

Legea de fier a oligarhiei

Rasfoind pe net dupa ceva surse de documentare pentru postarea mea precedenta, am descoperit o lege interesanta....Legea de fier a oligarhiei... Aceasta lege a fost formulata de Robert Michels, un socialisto-corportist englez pe la inceputul secolului trecut si spune foarte simplu ca: orice forma de guvernamant devine cu timpul o oligarhie.
A observat careva ca domnii care candideaza la alegeri sunt mereu aceiasi? Banuiesc ca da...altfel as avea de inteles ca traim intr-o societate de tampiti ce nu se prezinta la vot pentru ca e vremea proasta.
Domnii acestia care castiga mereu alegerile capata din ce in ce mai multa putere pana ce ajung sa domine viata politica.
Un exemplu...oamenii care erau in preajma lui Iliescu si Roman la faimoasa conspiratie din decembrie. Majoritatea au diparut cu timpul, dar acei leaderi carismatici, ce au reusit sa se evidentieze, au capatat tot mai multa putere pana au ajuns o institutie in ei insisi. Cum ar fi domnul (sau tovarasul) Ion Iliescu. Ei bine...pe masura ce acesti leaderi capata putere, se apropie tot mai mult de varful unei piramide birocratice unde circuitul deciziei este unul descendent (de la varf spre baza, ca in orice dictatura), factorul decizional are puterea de a demite, amenda si mai ales promova membri ai birocratiei de sub el astfel in cat sistemul devine tot mai monocrom deoarece birocratii promovati au afinitati comune cu seful lor. Practic dam nastere unor mici dictatori cu apucaturi despotice in sanul unei democratii care capata tot mai multa putere pana ce devin......birocratul suprem, iar cand asta se intampla...se cheama autocratie deoarece un birocrat cu putere si bineinteles bani( moneda aceea aflata la paritate cu puterea) stapaneste/conduce un grup de altii ca el ce au ca prioritate pastrarea puterii si ca scop urmator cresterea feliei de putere pe care o detin. Ei bine...pana acum toti politicienii sunt doar nistre monstri ahtiati de putere, dar nu trebuie sa fie neaparat asa....si politicienii pot porni la drum cu bune intentii, doar ca pe masura ce capata putere se cred tot mai indispensabili( unii ajung sa se creada vitali). Sincer sa fiu, eu, ca unul care a trecut prin vreo doua partide ca membru la liga juniori( sau organizatie de tineret) pot sa jur cu mana pe cartea sfanta a........religiei mele ca cei ce trec de primele trepte sunt deja viciati si capata mentalitate functionareasca.
Dumnezeule! Ce tablou apocaliptic am schitat! Problema este ca solutia, la randul ei, este tot un generatoare de probleme...urcam pe scara sociala, cu mare viteza, a unor noi birocrati care se substituie celor vechi.
Teoretic este simplu....si eu ca si multi altii am crezut in papa Traian, am luptat pentru el in doua campanii( am fost si un arnaut bun, am incasat si cativa banuti pentru asta, dar am facut-o mai ales din convingere),acum insa...si el este ca ceilalti, iar aparatcik-ni lui(aparatul sau birocratic intr-o rusa sovietica recitata dupa ureche) s-au dovedit la fel ca ceilalti.
Unii simpatizanti ai lui Michels considerau ca solutia este iesirea din pasivitate a masei populatiei...noi votam si protestam activ atunci cand ei fac misto de noi....insa ca noi sa votam...nu trebuie sa avem si pe cine?

marți, 18 august 2009

Cand s-au intors fanariotii???

Daca cineva ar cauta prin cărţile noastre de istorie ar descoperi o epoca extraordinar de asemănătoare cu a noastră.....epoca fanariota.
Cu toţii am învăţat despre acea epoca....vremea cand in limba romana a patruns mirobolantul cuvant ciubuc. Epoca cea mai sumbra a istoriei noastre ca popor...
Am terminat de curand o carte a lui N.Djuvara care taman de epoca aceea se preocupa...ghici ce!
Traim la fel! Cupeurile de lux aduse cu mare cheltuiala de la Viena au fost inlocuite de masini nemtesti ce ruleaza pe aceleasi drumuri inexistente( unele inca mai poarta denumirea de poduri), harababura arhitecturala este aceeasi.....ce s-a schimbat?
Acum nu mai avem turci sa colecteze tributul.....nu mai avem greci care sa ne jefuiasca, avem ceva mai grav...romani cu aceleaşi tendinte!
Oricat de rau a fost sub fanarioţi aveam o scuza! Strainii sunt de vina! Dar acum?
Functiile publice se cumpara in continuare (un post de bibliotecar in orasul meu de provincie pleaca de la 2000 de ron), puterea este mentinuta tot prin arnauti( majoritatea nu erau albanezi, ci romani) acum insa ei se numesc activisti( cine a fost intr-o organizatie de tineret a vreunei formatiuni politice ştie cu cat este plătită ziua de campanie si racolarea de noi cadre).
Pana si sistemul de clan si clica atât de înrădăcinat in zona balcanilor de sud s-a pastrat intact. Uitati-va cati veri, mătuşi si alte nemuri exista in instutiile statului!
Problema cea mai mare este, din punctul meu de vedere, bineînţeles, faptul ca si actuala casta politica se comporta tot ca o forta de ocupaţie.
Mai este ceva...in istoria noastră ca naţie, noi nu am cunoscut democraţia reala decât in perioada de coagulare a statelor medievale si atât....apoi a urmat domnia autoritara a domnilor si republica aristocratica impusa de boieri si marile familii politice.
Acum aristocratia s-a dus( sa nu insultam sângele albastru considerând ca vreunul din clanurile actuale se pot numi nobili sau măcar boieri) ce a mai rămas este o mână de plutocrați ca să nu insultam oligarhii ruși comparându-i cu Radu Mazăre și compania.
Eu aș vrea să știu doar atât...fanarioții au plecat vreodată? Dacă da.....când s-au întors?