Bloglines

duminică, 19 august 2012

Ploile de toamna

A venit...a venit toamna! Acopera-ti inima cu ceva.
Da...tomnile norvegiene vin ceva mai devreme, pleaca ceva mai traziu si sunt mereu foarte lungi. Aici nu ai niciodata impresia ca natura traieste sau a murit ci ca doar renaste sau moare. Aici, din triada indo-europeana (doar nu credeti sincer in originalitate cand e vorba de religii), cineva a scos principiul conservator...duhul nostru sfant daca pot sa ma exprim asa.  Astfel ca totul este intr-o vesnica transformare. Poate de asta scriu mai mult pe blog... poate de asta m-am inbolnavit de sport, poate ma transform incetisor intr-un altceva.
  Sper doar sa ma transform in cel mai bun care pot fii.

vineri, 17 august 2012

Podul peste prea mult

Antreneaza-ti coloana ca un templu ce se aseaza arc peste lume! O musca bazaie. Se lipeste de divinitatea picioarelor tale si se adapa din izvorul nesecat de puroi de la unghia ta incarnata.
"Ai multe idei! Esti un idiot veritabil!" Ea lua notite despre ritualuri secrete de initiere ale mafiei Calabreze si despre arborele din care am cazut cu totii ca niste frunze. "Suntem toti niste tradatori. Rolul nostru este sa fertilizam adevarul." El o privea  ca pe o miriste proaspat arata si-si vedea recolta germinand in idei hibride , comod erbicidate.
  "Ce interesant! Explica! Cine a inventat nemurirea si de ce nu-ti mai clipesc ochii din palma?"
Vrei sex...o femeie veritabil de grasa in care sa te afunzi ca un sfant in norii raiului. Sa fie a ta ca o erezie pentru care sa merite sa arzi pe rug. "Ioana D'arc a plecat pana in targ asa ca....Nu nu a intrebat de tine dar ti-a lasat un sarut politicos pe obrazul stang."
  Ai inebunit? Te reversi ca o chiuveta supraplina de informatii! Masturbeaza-ti creierul pana ce-ti simti lobii uscandu-se ca niste prune. Asa e mai bine.
  Esti amortit ca dupa o usoara lobotomie.


Train your column as a temple that sits arched over the world! A bite hums in holy hymns. Divinity sticks to your feet and drinks  the wellspring of pus from your ingrown nail.
"You have so many ideas! 're A real idiot!" Take notes about the secret rites of initiation in the Calabrian mafia and of the tree from which we all fell . "We're all snitches. Our role is to fertilize the truth." He looked at her like  at a  freshly ploughed stubble  and so his  harvest of ideas germinating in hybrids, conveniently herbicide .
   "How interesting! Explain! Whoever invented immortality and why are your eyes not flashing in your palms?"
  Crave sex ... a genuine fat woman to dip in like a saint throwing himself in  the clouds of heaven.
  She can be yours as a heresy worth   burning  for. "Joan of Arc went to the fair so .... She did not ask you.. but she did live a polite kiss on the left cheek."
   Are you crazy?  A sink overflows with information!
 Masturbate your brain until your lobes feel like dried plums . That's better.
   're Numb.... a slight lobotomy.

Masturbatio in integrum

"Ce epoca traim!" A zis inchizand pantecul fertil al femeii sale asa cum  ar fi inchis o carte.
  Cerul cobora pufos si vanat de parca un cioban prea beat a ratat muntele in timpul transhumantei si s-a suit la ceruri cu tot cu oile lui murdare. Era atat de sexual  bronzata femeia lui, ca un vampir cu zeci de sori artificiali in sicriu. 
"Nu ma vrei?" l-a intrebat cu o voce supusa iar sanii ei se inaltau antigravitational de sub sutienul   fastuos. 
 Ce zambet avea ciobanul cu turma sa cereasca! Fuma o tigara aprinsa de la soare. Uitase chibritele acasa. La noapte poate coboara si Dumnezeu la o tigara. Poate El are un foc de pomana.
  Femeia perfecta pleca. Era atat de perfecta incat realitatea se distorsiona rusinoasa in fata ei. 
 El isi arunca lautari pe masa, apoi plasticul aurit pe care scria VISA si la final isi arunca si prietenii tot acolo dar ei cazura pe jos si s-au facut tandari. 
"Asta e! Am sa-mi gasesc altii" a zis in timp ce-si numara amintirile de pe podea. Pierduse cateva...Ciobanul il privea. Nu avea nici un gand sa plece mai departe iar turma se cobora pe povarnisurile unui vant de vara.
  Lumea se scurgea prin fereastra camerei. Sarea din Anglia in Franta apoi in Arabia si Nepal...ce lume plictisitoare. La sala avea milioane de corpuri perfecte. Dar el nu era acolo! Si-ar fi luat un corp de schimb care sa umple adidasii lui cei noi. Cei ce te fac sa crezi ca alergi in talpile goale. Acum corpul lui ar fi avut ceva de facut.... Aprinde-te intr-o tigara. si-a spus. Dar care? Ce cancer ma reprezinta? 
 La fereastra camerei il cauta fericirea. Batea in sticla dar el era prin  bucatarie iar ciobanul ala prost a  atatat cainii pe ea." Lumea s-a stins! " si-a zis atunci cand a venit si si-a vazut fereastra opacizata. 
  Dintr-o carte inchisa se revarsau milioane de idei. I-ar fi umplut camera pana ce l-ar fi inecat  apoi ar fi spart fereastra si s-ar fi revarsat pierzandu-se in lume. A lasat cartea inchisa. 
"Vreau ceva real!" a zis in timp ce privea fructele sculptate in corn  de figider. De pe acoperis rasunau talangi minuscule iar berbecii se izbeau in ceruri. " E doar o transhumanta si-a spus." si s-a intins pe o pajiste inflorita ce emana de la  fantana din baie.
 Ciobanul isi strangea turma, deja pacusera bucata aia de cer si lasasera masline lucitoare peste tot.
"In ce epoca  traim!" exclama el aprinzand realitatea. 
  Ciobanul fuma. Se intalnise cu Dumnezeu si-i daduse o duzina de chibrite pe o kila de branza.
"Si asa e numai aracet, branza asta!"

miercuri, 15 august 2012

Strada lampii filate.

        Primul plug de zapada a anului a trecut in sus, pe autostrada regionala. 
    Soferul era imbracat la maneca scurta si purta ochelari de soare. Poate nici nu era un plug de zapada si mintea si-a imaginat asta din cauza soarelui, poate era doar un camion cu o schimbare neconvingatoare de sex. Da! Mai plauzibil! Saracul camion s-a simtit diferit de celalte camioane inca din copilarie, de cand era doar o trotineta amarata, de cand sa incalta cu lama ascutita a memei lui si indeparta nisipul de la locul de joaca. Cand a crescu mai marisor si a devenit si el jeep de familie se travestea in secret, pe la orele matinal de boreale si curata zapada de pe aleele din cartier. Acum cativa ani a profitat in sfarsit de eliberarea sexuala din scandinavia si a devenit plug de zapada. 
  Saracul, nimeni nu i-a spus de incalzirea globala si de cauza ursilor polari blocati pe banchize in topire sau de ghiata din paharele goale de tarie. 

duminică, 5 august 2012

Jux Gladi

"Carele stramosilor nostrii au alergat pe pamanturile astea." Spuse el cu hotararea unui rege egal intre ceilalti regi ai neamului sau.  "Toti sunt regi intre noi." a spus el. "Cel ce-si stapaneste persoana conduce un imperiu format dint-un singur supus" . Privea serios precum statuia lui Ibsen din fata operei din oras. "Carele stramosilor nostrii au alungat pe cei dinaintea noastra. I-au alungat in gene recesive si culturi asimilate. Chiar si acum cei alungati se mai apara in fortareatele cromozomilor X, fortarete ascunse adanc in pantecele nepatrunse ale femeilor noastre. Hm...zambi el cu ochii aprinsi ai unui razboinic....vom intra si acolo dupa ei si ii vom incatusa in tandrete.
" Stramosii nostri aveau multi zei. Zeul tunetului, marii si zeul piciorului dezgolit al iubitei." Spuse el.
"Aveau zei in rotile carelor, in sulite si sageti dar mai ales aveau zei impletiti in cositele blonde. Dar dupa ce dusmanii s-au deghizat in femeile noastre acesti zei au ruginit si au fost mancati de carii iar noua ne-au mai ramas o mana...tunetul, marea, pulpele ei dezgolite.... Apoi a venit crestinismul iar zeii nostri au ramas doar trei. Nu tu mare sau tunet....acum veniti voi din vagauna voastra de lume unde carele inca mai urla pe strazi si ne asediati cetatea mandriei. Fortati poarta Slabiciunilor ca sa va instalati idolul in Sfanta Sfintelor noastre ca si cum in armurile voastre de piele s-ar ascunde focul stramosilor." Nu mai zambea atat de trufas razboinicul lor. Ca un campion salvat de la sigura infrangere doar de lasarea serii si el pleca spre fortareata. Se inchise acolo alaturi de singurul sau slujitor si lasa campurile, roadele si fantanile stramosilor sa dea zei noi, mirosind a vodca poloneza si tutun lituanian.

Corzi si alte distractii

Alearga prietene, alearga! Striga orice sergent de instructie cu simtul umorului dupa tine. Esti epuizat
dar fututul ala de drum se tot continua. O serpentina, inca una,poate toate serpentinele pamantului puse cap la cap ca tu sa le alergi.  Picioarele te ard in feluri pe care nu le credeai omeneste posibile, genunchii tai s-au dezintegrat ca o casnicie nefericita iar ligamentele tale sunt doar conveniente ce te tin intreg pentru publicul general. Alergi! Mai tragi de tine si te bucuri ca ai gresit drumul iar mintea ta se aduna ca sa afle unde esti. "E iadul?"o auzi intrebandu-se. "Nu" iadul e mobil ca o incheetura neomenesc de scrantita iar tu esti stationar ca raspunsul la o intrebare de complezanta. Sti! Pornesti din nou incotro sti si ajungi inapoi pe serpentinele nesfarsite iar iadul devine la fel de firesc ca zgomotul pantofilor pe macadam. 
"A mai trecut o curba." i-ti zici si incerci sa-ti deschizi ochii care  ard a picaturi de sudoare. 
 Te opresti. Privesti imprejur de pe varful infrant.
Asta e raiul!

vineri, 3 august 2012

Despre Iliada, cu Homer la un ceai

"Si asa s-a risipit o generatie de barbati ca frunzele in urma furtunii." A zis el sorbind din cana metalica. Si-a implut din nou deschizand termosul  cumparat de la Armata Salvarii. A zambit asa cum numai adevaratii poeti stiu sa zambeasca. A mai dat o pagina la e book readerul meu si a mai cautat un pic pe you tube.
   Cica era orb. Cel putin asa mi-au zis mai de mult. Cica era orb si de asta ar fi vazut atat de bine in sufletul omului. Hm...ca si cum numai orbii pot citii barbati in baietii ce stau intinsi pe plaja bosforului.
 "Da baiete, fiu de baiat ce niciodata nu si-a manat carul pe campul lui Marte...inca mai gasesc uneori pe Ahile mahnit la corabiile sale. Are burta si parul alb dar inca mai are vigoarea de a se arunca in lupta. Doar ca nu o face. Zice ca lumea e schimbata iar fii Ahaiei nu mai sunt acolo. Nici troienilor nu le-au mai venit aliatii traci si lidieni, au ramas blocati la granita ca niste imigranti oarecare. Inca ma mai intalnesc cu Elena, frumoasa. Ea  de a pornit toata tevatura. O vizitez in casa regelui sau din Italia, acolo unde a fugit dupa un nou Paris mai cu bani si care nu o bate de atata dragoste. Un oarecare cu apartament modest de la balconul caruia ea mai viseaza zidurile inalte.
 Da baiete, fiu de baiat ..." A zambit trist cum numai adevaratii poeti stiu sa zambeasca si a mai sorbit din cana mea cazona de inox. Gasise ce cauta pe you tube.
  Vocile au inceput sa umple cabina mea iar el s-a ridicat ca Hector in fata dusmanilor troiei si s-a aruncat in batalia Ebook readerului meu lasand sa ascult vocile asa cum se auzeau cand barbatii inca-si mai infigeu lancea in piepturile dusmanilor lor.

joi, 2 august 2012

Despre arta cu cele mai sincere condoleante.

A murit!  As fi vrut sa spun ca era asa de tanar dar as fi mintit cu nerusinare. Era batran ca un catar ce a carat vestul catre exploratorul de canapea sau poate ca un ren cu o sanie plina de Baragan. L-am disectat cu dragostea unui doctor de familie la autopsia unui vechi pacient. Am scos ce ma interesa iar restul sta abandonat intr-o cutie de oala teflonata  pe podeaua criptei mele cu pretentie de cabina.
  Am pierdut atatea odata cu el. Povestile mele, o bucatica de roman, cateva carti si o groaza de adrese de internet pe care mereu speram ca le voi refolosi.  Nu am regrete. Am o jucarie noua, lucioasa cu care pot sa-mi construiesc vise si un roman nou.
  Am o viata noua care se trage din cea veche asa cum canapeaua cereasca a lui Platon se tragea din canapeaua de sub fundul lui. Am un mediu stimulant in care timpul liber si discutiile constructive locuiesc intr-o cabina alaturata. Am arta batandu-mi la usa ca sa-mi ofere o ceasca  de cafea si cateodata o galetusa de supa de peste asa cum se face aici in Norvegia. As vrea sa fiu trist, sa plang la inmormantarea lui ca la propria-mi inmormantare, dar nu pot. Simt cruci vopsite asezandu-se la capul vechii mele vieti spunand atat de nostim despre a le mele defecte. 
  A trecut o luna....Mai astept si altele.